Mioritmin

Compozitie Mioritmin

Un comprimat contine clorhidrat de amiodarona 200 mg, excipienti: lactoza, amidon de porumb, polividona K30, dioxid desiliciu coloidal si stearat de magneziu.

Actiune terapeutica Mioritmin

Grupa farmacoterapeutica: antiaritmice din clasa III. Proprietati antiaritmice: – alungirea repolarizarii (mai ales a fazei 3 apotentialului de actiune), probabil prin inhibarea efluxului de potasiu, prin blocarea canalelor specifice (clasa III de antiaritmice, in clasificarea Vaughan Williams); diminuarea automatismului sinusal si bradicardie; acest efect nu este antagonizat de atropina; antagonism necompetitiv alfa si beta-adrenergic; incetinirea vitezei de conducere sinoatriale si nodale, cu atat mai mare cu cat descarcarile sunt mai frecvente; nu influenteaza conducerea intraventriculara; prelungeste perioada refractara si micsoreaza excitabilitatea miocardica la nivelatrial, nodal si ventricular; incetinirea conducerii si prelungirea perioadei refractare a cailor accesorii atrioventriculare.

Alte proprietati (antiangios): micsorarea consumului de oxigen, prin scaderea moderata a rezistentei periferice si prin efect bradicardizant; cresterea debitului coronarian prin efect direct asupra musculaturii netede a arterelor coronare (vasodilatatie coronariana directa); mentinerea debitului cardiac prin micsorarea presiunii si rezistentei periferice; nu are efect inotrop negativ.

Indicatii Mioritmin

Profilaxia si tratamentul aritmiilor ventriculare severe recurente – prevenirea si suprimarea recidivelor aritmiilor ventriculare cu potential de evolutie letal, cum sunt tahicardia ventriculara instabila hemodinamic, fibrilatia ventriculara. Profilaxia si tratamentul aritmiilor supraventriculare severe recurente – prevenirea si suprimarea recidivelor aritmiilor supraventriculare refractare la alte antiaritmice, indeosebi cele asociate cu sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW), cum sunt: fibrilatia atriala paroxistica, flutterul atrial, tahicardia supraventriculara paroxistica. Datorita instalarii lente a efectului si posibilitatii aparitiei unor efecte adverse grave, amiodarona se recomanda numai daca alte antiaritmice nu au fost eficace sau nu au fost tolerate. Datorita proprietatilor sale farmacologice este recomandata in special in cazul in care tulburarile de ritm survin la pacienti cu angina pectorala cronica stabila sau vasospastica si la cei cu insuficienta cardiaca.

Precautii Mioritmin

Administrarea amiodaronei se face sub control medical. in timpul tratamentului cu amiodarona trebuie evitata expunerea la soare, datorita fotosensibilizarii. Este necesara monitorizarea: valorilor ALT, fosfatazei alcaline, AST, ECG, functiilor tiroide.
Sarcina si alaptare: Amiodarona traverseaza bariera placentara si este excretata in lapte, atingand concentratii de 25% din concentratia plasmatica la mama. Se recomanda evitarea administrarii in cursul sarcinii si alaptarii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: in timpul tratamentului cu amiodarona pot sa apara (mai ales la inceput) somnolenta, oboseala, care pot sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse Mioritmin

Frecventa reactiilor adverse creste in timpul tratamentelor prelungite cu doze mari de amiodarona. Cele mai comune reactii adverse sunt: tulburari gastrointestinale (greata, anorexie), tulburari neurologice (cefalee, parestezii, tremor, ataxie, somnolenta, oboseala), agravarea aritmiei, constipatiei. Mai pot sa apara agravarea insuficientei cardiace, bradicardie accentuata, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, uneori hepatita, rareori tulburari de vedere-reducerea acuitatii, halouri stralucitoare, colorate (impun micsorarea dozei sau oprirea medicatiei), pigmentarea pielii (lent reversibila) si fotosensibilizare, microdepozite pigmentare in cornee, hiper- sau hipotiroidie. Necroza hepatocelulara si inflamatia sau fibroza pulmonara apar rar.
Modificari pe ECG: prelungirea intervalului QT, diminuarea amplitudinii, aplatizarea si prelungirea undei T, uneori aspect bifid al acestei unde. Se recomanda monitorizarea valorilor serice ale enzimelor hepatice si controlul radiologic periodic al aparatului respirator.

Mod de administrare Mioritmin

Tratamentul este individualizat. Adulti: Doza de atac este de 3 comprimate pe zi timp de 8-10 zile. in anumite cazuri doza poate fi marita pana la 4-5 comprimate pe zi, pe perioade scurte de timp si sub control electrocardiografic. Doza de atac se administreaza in principiu, pana la aparitia efectelor clinice sau a semnelor de impregnare tisulara cu amiodarona si anume modificarile cordaronice ECG (vezi Reactii adverse) sau aparitia depozitelor corneene. Doza de intretinere este de 1-2 comprimate pe zi, timp de 5 zile pe saptamana (2 zile pauza, neconsecutiv pentru a mentine un stoc tisular, care sa asigure efectul terapeutic fara efecte adverse).
Copii: Doza de atac se calculeaza impartind 400 sau 600 mg (doza la adult) la 1,73 (suprafata corporala medie la adult) si inmultind cu suprafata corporala a copilului.
Doza de intretinere este jumatate din cea de atac. Se administreaza 5 zile pe saptamana. In cazul omiterii administrarii unei doze nu exista nici un risc. intreruperea tratamentului se va face numai cu acordul medicului si sub supravegherea acestuia.