Paralizie faciala

Paralizia faciala este o paralizie a muschilor inervati de catre nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni). Dupa locul afectarii nervoase, se desting paraliziile faciale centrale si paraliziile faciale periferice.

Lezarea nervului facial care inerveaza musculatura de pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc, cazut al hemifetei respective. Leziunea nervoasa poate de asemenea afecta si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara. Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste noapte si se amelioreaza de obicei de la sine in cateva saptamani.

Paralizia faciala se poate solda  cu deficite motorii importante la nivelul muschilor mimicii, in masticatie si vorbire, precum si cu tulburari de gust si lacrimare. Cea mai importanta functie a nervului facial este reprezentata de asigurarea inervatiei motorii a musculaturii mimicii faciale, astfel incat semnul principal in cazul lezarii nervului facial este paralizia musculaturii faciale a mimicii. Paralizia faciala este o afectiune ce marcheaza puternic psihicul pacientului, dar si viata sa sociala, familiala, profesionala.

Una din cele mai serioase complicatii ale paraliziei faciale este reprezentata de afectarea corneeana datorita lagoftalmiei, reducerii secretiei lacrimale; aceasta poate fi combatuta prin sfatuirea pacientului sa-si inchida pasiv ochiul pe timpul zilei si sa foloseasaca picaturi cu lacrimi artificiale, iar pe timpul noptii aplicarea unui pansament usor ocluziv. In cazuri severe se poate ajunge la blefarorafie (micsorarea deschiderii pleoapelor prin sutura acestora).