Sindromul postprandial si sindromul de ansa aferenta
Sindromul postprandial precoce, cunoscut si sub denumirea de „dumping-sin-drom” sau de sindrom jejunal, este destul de frecvent intalnit. Ultimele cercetari arata ca acest sindrom are la baza un mecanism neuro-hormonal: reflexe patologice pornite de la mucoasa jejunala si interventia uncr substante ca serotonina si bra-dikinina.
Simptomatologia sindromului este variata – uneori zgomotoasa, alteori mai stearsa. Tulburarile apar imediat dupa mese (la 10 -15 – 20 de minute) si constau in: dureri, greata, mai rar varsaturi, borborisme, diaree si simptome vasomotorii (ameteli, transpiratii, tahicardie, tahipnee, migrena, extremitati reci, lipotimii). Survin mai ales dupa mese bogate in lapte sau dulciuri; bolnavul simte nevoia sa se culce imediat sau chiar prefera sa manance stand culcat: Examenul radiologie arata un tranzit rapid al substantei de contrast, anse jeju-nale dilatate si hipotonie. Laboratorul arata modificari ale glicemiei: hiperglicemie urmata de hipoglicemie; potasiul este scazut; volumul plasmatic este scazut.
Tratamentul medical consta in dieta si medicatie antispastica. Dieta va exclude din alimentatie laptele, dulciurile si va reduce cantitatile de hidrati de carbon; in general, pranzurile vor fi fractionate (5 – 7/zi). Ca medicamente se vor folosi: tinctura de beladona, cate 10 -15 picaturi date cu 10 – 15 minute inainte de mese, solutii de procaina 1 %, solutii cu procaina si Anestezina, potiuni calmante (cu Aqua menthae, Aqua melissae), Bergonal, Scobutil, Neopepulsan, Pro-Banthine etc. Se folosesc, cu succes si antiserotonice, cum este preparatul Deseril, administrat cu 10 – 15 minute inainte de mese.
Tratamentul chirurgical se face la cei cu suferinte mari, cu slabire pronuntata, la care tratamentul medical este ineficient; se urmareste, de obicei, repunerea in circuit a duodenului.
Sindromul postprandial tardiv, cunoscut si sub numele de sindrom hipoglicemie, este mai rar intalnit decat cel postprandial precoce. Mecanismul patogenic nu este elucidat: se pare ca intervin un factor local (jejunita) si tulburari neuro-hor-monale, cu hipersecretie insulinica consecutiva; in orice caz, exista tulburari in metabolismul hidratilor de carbon.
Simptomatologia este destul de bine conturata: suferinta apare la 3 – 4 ore dupa mese si se manifesta cu cefalee, astenie, transpiratii, paloare, tremuraturi, extremitati reci, palpitatii, balonari, senzatie de foame exagerata.
Simptomele variaza in functie de intensitatea hipoglicemiei, in cazurile grave putand merge pana la coma hipoglicemica. Bolnavul se calmeaza dupa o injectie cu 1 fiola de glucoza 33% sau dupa ingestia catorva bucatele de zahar sau lingurite cu dulceata.
Tratamentul consta intr-o dieta saraca in hidrati de carbon si mai bogata in proteine si grasimi, cu mese fractionate (5 – 6/zi) si repaus la pat postprandial. in criza se administreaza glucoza injectabila sau per os si antispastice.
Sindromul de ansa aferenta este destul de chinuitor, de aceasta facandu-se vinovat chirurgul, care a lasat o ansa prea lunga sau prea scurta. Patogenia sindromului I este explicata prin staza favorizata de ansa aferenta lunga, antiperistaltica, trac-tionata de aderente, sau, mai rar, printr-o ansa scurta, cu anastomoza retrocolica. Efortul de evacuare a ansei duce la dureri, staza de bila si secretie pancreatica, care trecand in stomac, provoaca varsaturi: exista staza retrograda in caile biliare extrahepatice, urmata de simptomele diskineziei duodeno-biliare; staza creeaza conditii favorabile dezvoltarii florei microbiene, care va genera steatoreea.
Simptomatologia este variata; la inceput, greata, gust amar si senzatie de presiune epigastrica; apoi, dureri mari in hipocondrul drept sau localizate paraombilical drept, dupa care urmeaza varsaturi bilioase abundente, in urma carora bolnavul se linisteste; uneori, varsaturile apar si ajeun. Abdomenul este dureros lapalparein epigastru si in hipocondrul drept. Uneori, se instaleaza infectii intestinale, cu febra, diaree, steatoree, denutritie.
Tratamentul medical va urmari o dieta de crutare, cu proteine si fainoase, fara iritante pentru ansa jejunala. Se vor administra antispastice pentru dureri si, in cazul febrei sau al diareei, antibiotice. Celor denutriti li se vor da fermenti pancreatici, vitamine, electroliti. Rezultate bune sunt obtinute si prin drenaj biliar.
Daca suferinta nu se calmeaza dupa 2-3 luni de tratament medical, atunci se recomanda interventia chirurgicala, care urmareste reintroducerea duodenului in circuit.