Stomacul – anatomie si functie stomac
Stomacul
Pungă intermediară între esofag şi intestinul subţire, reprezintă o porţiune din tubul digestiv, cu musculatură puternică, cu inervaţie bine dezvoltată, cu mucoasă bogată în aparenţe glandulare, vasculare şi motorii.
Stomacul este situat sub ficat şi diafragm, deasupra colonului transvers, stomacul ocupă epigastrul şi o parte din hipocondrul stâng. Este fixat, în sus prin esofag, care la rândul său este legat de diafragm şi în jos prin duoden, care fiind retropoziţional, este lipit de peretele posterior abdominal.
Forma stomacului este hotărâtă de stratul muscular şi este aceea a unui cimpoi cu direcţie orizontală sau verticală, având 2 feţe, 2 margini, 2 extremităţi, 2 orificii (cardia şi pilorul).
Structura anatomică – peretele stomacului este compus din 4 straturi:
1. stratul seros – acoperă stomacul pe cele 2 feţe
2. stratul muscular – este format din fibre netede
3. stratul celular – este format din ţesut conjunctiv lax şi conţine vase şi nervi
4. stratul mucos – conţine în grosimea sa celule musculare netede (muscularis mucosae).
Stratul mucos acoperă toată suprafaţa internă a stomacului şi se prezintă sub formă de îndoituri (plice), care se întind aproape paralel cu axa organului, de la cardia la pilor.
Inervaţia stomacului – este de 2 feluri: intrinsecă şi extrinsecă, sensibilă şi motorie, este sub dependenţa centrilor coordonatori.
Vascularizaţia stomacului – arterele stomacului provin din trunchiul celiac care formează 2 camere arteriale, vasele colectează sângele din capilarele submucoasei şi se adună în vena splenică şi în vena portă.
Fiziologia stomacului
Stomacul constituie un rezervor în care au loc fenomene biologice importante fără a fi însă un organ indispensabil pentru economia organismului. El primeşte alimentele, le lichefiază şi le transmite duodenului, fracţionat şi succesiv, sarcina sa fiind să protejeze duodenul împotriva introducerii intempensive a unui bol iritant, mecanic, fizic, chimic.
Umplerea – stomacului se face prin cardie, care se deschide prin excitaţia produsă de bolul alimentar care parcurge esofagul.
Secreţia – stomacului (Pavlov), este provocată pe cale psihică şi chimică. Sucul gastric, secretat de glandele fundice, este izotonic, conţine acid clorhidric şi fermenţi ca pepsina, catepsina (faza chimică a digestiei).
Motricitatea – este reprezentată prin unde peristaltice care încep după cca. 2 minute de la ingerare şi care înconjură stomacul, la început complet. Fornixul nu are peristaltism.
Evacuarea – când stomacul este gol, pilorul este deschis, imediat ce un bol pătrunde în bulb şi îl destinde, inelul piloric se contractă în mod reflex. Evacuarea depinde de presiunea intragastrică (tonus), presiunea intrabulbară, starea de contracţie şi relaxarea inelului piloric.