Tratamentul ascitei
Tratamentul adecvat a ascitei are efecte benefice asupra semnelor si simptomelor bolnavului, starii psihice si calitatii vietii pacientului, inlatura riscul peritonitei bacteriene spontane dar din pacate speranta de viata nu este marita.
Masurile generale de tratament includ
Pentru toti pacientii:
- Reducerea aportului de sodiu, care trebuie sa fie mai severa cand sodiul urinar este foarte scazut
- Este necesara alegerea unei restrictii sodice pe care pacientul o poate mentine la domiciliu; de obicei tratamentul dureaza timp de 3-6 luni
- Restrictia aportului hidric este necesara numai cand sodiul este mai mic de 130mEq/L
- Orice crestere persistenta a creatinei >2,5 mg/dL trebuie sa conduca la scaderea dozelor de diuretice si efectuarea paracentezei terapeutice
- Monitorizarea zilnica a greutatii pentru a evalua pierderea sau cresterea in greutate
Pentru ascita cu edeme:
- Restrictia sodica si administrarea de diuretice sunt in general eficiente
- Scaderea maxima in greutate de 2,26 kg/zi
- Determinarea saptamanala a electrolitilor serici in cursul perioadelor de scadere rapida in greutate
Pentru ascita fara edeme:
- Restrictii alimentare si administrarea diureticelor conform celor indicate mai sus
- Scadere maxima in greutate de 0,9 kg/zi
Pentru ascita refractara – ascita care creste in volum in ciuda administrarii dozelor maxime de spironolactona si furosemid si a restrictiei sodice din dieta sau cand creatina este mai mare de 2
- Paracenteza cu extragerea unei cantitati maxime de 10 litri de lichid/sesiune. Este necesara substitutia albuminei pentru cantitati mai mari de 5 litri de lichid de ascita extras, prin administrarea intravenoasa a 10g de albumina umana pentru fiecare litru extras peste primii 5 litri. Se continua administrarea diureticelor in doza redusa la jumatate.
Masuri chirurgicale de tratament
- In ascita refractara se realizeaza un sunt portocav transjugular intrahepatic (SPTI) – procedura radiologica.
- In momentul realizarii procedurii, presiunea portala masurata trebuie sa fie scazuta cu cel putin 20 mmHg sau sub 12 mm Hg, iar ascita este deja controlata prin diuretice. Ecografiile se repeta anual pentru a verifica functionalitatea suntului.
- Dupa 2 sau mai multi ani poate fi necesara dilatarea sau inlocuirea suntului. Encefalopatia este o complicatie posibila a SPTI.
- Suntul portocav chirurgical. Un sunt cavo-mezenteric de 8-10 mm este adesea eficient in controlul ascitei.
- Morbiditatea si mortalitatea este semnificativa, dar si encefalopatia asociata procedurii au determinat ca majoritatea expertilor sa prefere SPTI. Cand este present un exudat pleural recurent la pacientii cu ascita cronica, fuziunea suprafetelor pleurei este uneori utilizata. Alternativa este SPTI.
- Transplantul hepatic se realizeaza cu dificultate mai mare, si de aceea metoda trebuie rezervata celor la care SPTI a esuat si care nu sunt candidati la transplant hepatic.
- Transplantul. Ascita refractara este considerate de multi experti ca fiind o indicatie pentru transplant.
Evolutia si prognosticul ascitei
- Ascita pune rareori in pericol viata. Terapia conservatoare este in general de succes.
- Prognosticul este variabil in functie de cauza primara.