Halucinatii

Halucinatia este o perceptie falsa asupra unor lucruri, persoane, sunete etc. care nu exista in realitate. Halucinatiile pot fi vizuale, auditive, tactile, gustative, acusticoverbale (voci).

Halucinatiile fac parte din categoria tulburarilor de perceptie, care pot fi prezentate sub urmatoarele aspecte:
a) cresterea intensitatii perceptive – hiperstezia;
b) scaderea intensitati perceptive – hipostezia sau pierderea totala (anestezia);
c) prezenta unor false perceptii sau a iluziilor;
d) perceptii fara obiec t- halucinatiile.

Agnozia reprezinta incapacitatea persoanei de a recunoaste obiecte dupa calitatiile lor senzoriale.

Halucinatiile reprezinta perceptii fara obiect, de perceput, pe baza experientelor psihologice interne care determina subiectul sa se comporte ca si cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci cand conditiile exterioare normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza.

Simptomele nu pot fi vazute separat si nu au semnificatie psihopatologica decat in raport unele cu celelalte, de aceea putem spune ca bolnavul cu halucinatii nu are tulburari de perceptie, ci „intregul sistem al realitatii” sufera o destucturare, o dezintegrare.

Spre deosebire de iluzii, care sunt perceptii deformate ale unor obiecte existente in realitate, in cursul halucinatiilor, obiectul perceput lipseste din campul realitatii perceptive, dar bolnavii sunt convinsi de existenta si veridicitatea acestuia.

Dupa natura lor putem descrie:

a)Halucinatiile propriu – zise sau „adevarate”, care intrunesc criteriile halucinatiilor: absenta obiectului si convingerea bolnavului de realitatea acestuia.

b)Halucinozele – tulburari perceptive in care apar „obiecte ireale”, dar bolnavii recunosc ca formele percepute nu corespund realitatii si nu
adopta un comportament in consecinta.
c)Halucinatiile psihice sau pseudo-halucinatiile. Ele sunt localizate in gandirea proprie a individului, in spatiul intrapsihic, in „creerul sau”, in „interiorul sau” si au doar obiectivitate psihica. Difera de reprezentarile obisnuite prin caracterul de stranietate, exogenitate. Bolnavul le percepe ca pe niste fenomene straine, impuse din afara, care i se fac si carora nu li se poate opune si nici nu le poate controla.
Ele pot fi produsul unei activitatii imaginative marcate, hiperproductive si pot lua forme ca: – sonorizarea gandirii proprii; fenomene xenopatice (starile de boala determinate de influente externe);
– ecoul gandirii sau al lecturii;
– impresia de „furt al gandirii”.

Aceste forme pot aparea in delirurile cronice, majoritatea psihozelor si prezenta lor este un indice de gravitate, stabilind intensitatea psihotica a tulburarii.
d)Halucinoidele sunt fenomene de tip halucinator (situate intre reprezentarile vii si halucinatiile vagi), care apar in perioadele de geneza sau stergere a halucinatiilor si se pot asocia halucinozelor prin lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale. Au proiectie spatiala, caracter complex, mare rezonanta afectiva si reprezentare spatiala.

Dupa modalitatea senzoriala distingem:

1) Halucinatii auditive:

-elementare: fosnete, tiuituri, pocnete.
-comune: curgerea apei, zgomot de motor, etc. – cu sursa sau modalitate de producere bine definita.
-complexe (acustico-verbale): cuvinte, fraze, dialoguri.
Ele pot aparea la surzi, psihoze, sindroame paranoide, stari confuzionale, boli neurologice, psihoze alcoolice cronice, etc.
2) Halucinatii vizuale:

-elementa re: scantei, linii, puncte luminoase.
-complexe :cand se refera la obiecte precise.
-scenice: panoramice (statice) sau cinematografice (in miscare).
Ele apar in afectiuni oftalmologice, neurologice, tumori si leziuni ale lobului occipital, epilepsie, schizofrenii paranoide, parafrenii.
3) Halucinatii olfactive si gustative:

-placute: parfumuri, esente, miresme.
– neplacute:mirosuri grele, respingatoare,
de putrefactie, gusturi metalice.

Acestea apar in tumori si leziuni ale lobului temporal, psihoze afective, delirum tremens, sindroame paranoide, psihoze de involuntie, nevroze obsesive, fobice, isterice.
4) Halucinatii tactile:

-interne: arsuri, dureri, miscari ale unor insecte sau viermi subcutanat;
-externe: arsuri, caldura, atingere, sarut, curent de aer, intepaturi.
Ele apar in intoxicatii cu cocaina, hasis, etc, psihoze alcoolice acute si subacute, psihoze de involutie, insa ele sunt ca frecventa mai rare.

5) Halucinatii corporale:

– modificari ale organelor interne: arsuri interioare, modificari ale viscerelor (stomacul, plamanii, inima sunt putrezite, rupte, etc) schimbarea pozitiei unor organe; localizari genitale a acestora, percepute ca violuri directe sau de la distanta, senzatii de orgasm, introducerea de corpuri starine in rect, etc.
– posesiune zoopatica: percepute ca existenta unor fiinte naturale ( serpi, lupi) sau supranaturale ( demoni, spirite), in interiorul corpului.
– metamorfozare: transformare intr-un animal.

Acestea apar in deliruri hipocondriace, schizofrenii paranoide, psihoze de involutie.
Adesea halucinatiile se pot combina, cel mai adesea auditive si vizuale, olfactive si gustative, tactile si corporale.

Clasificarea fenomenelor halucinatorii este pur didactica, in practica clinica acestea sunt grupate, intricate, modificand realitatea in ansamblu si structura ei. Ele sunt insotite de o simptomatologie complexa ce usureaza diagnosticul.

Alcoolemia si dozarea drogurilor in urina sunt primele investigatii necesare.
Cel mai des se recomanda consultatia unui psihiatru, daca aceste teste sunt negative.
EEG in somn si stare de veghe poate identifica epilepsia psihomotorie. Tomografia si RMN-ul pot diagnostica tumori encefalice si alte cauze de sindrom organic encefalic. Punctia spinala poate fi utila in diagnosticul luesului cu afectare cerebrala. Un studiu al somnului va ajuta la diagnosticul narcolepsiei. Testele psihometrice vor ajuta la identificarea schizofreniei si altor boli psihice.