Yersinioza intestinala

Yersinioza intestinala.

Yersinioza este o maladie infecţioasă acută din grupul infecţiilor zooantroponoze provocată de yersinia enterocolitică, care se transmite de la animalele bolnave la om pe diverse căi, caracterizându-se clinic prin preponderenta afectare a tractului digestiv şi multiple simptome toxialergice.

Agentul patogen – yersinia enterocolitică face parte din familia Enterobacteriaceae şi genul yersinia. El este de dimensiuni mici şi are forma de bastonaş, creşte pe medii nutritive obişnuite. Conţine antigenii „O” şi „H”. După atingenul somatic „O” se subdivizează peste 50 de variante serologice, dintre care mai des afectează omul variantele O3, O5, O7, O8 şi O9. În Romania se întâlnesc mai frecvent variantele O3, O5.

Yersinia enterocolitică se păstrează îndelungat la temperaturi de frigider (+4, +8°C), unde se multiplică activ în legume, plante rădăcinoase şi alte produse alimentare. Microbul este sensibil la temperaturi ridicate, la fierbere (+100°C) piere momentan, de asemenea se distruge rapid la acţiunea substanţelor dezinfectante în concentraţii obişnuite.

Microbul yersiniozei este larg răspândit în mediul ambiant. El a fost depistat în sol, apă şi organismele diferitor animale. În natură principala sursă de infecţie o constituie rozătoarele mici, care infectează diverse obiecte din jur, apă, produse alimentare, prin intermediul cărora infecţia se răspândeşte la alte animale. De asemenea în calitate de sursă de infecţie mai serveşte şi solul, unde yersinia enterocolitică la temperaturile de +4, +8°C are însuşirea de a se multiplica.

Rezervorul principal de infecţie pentru om îl constituie animalele domestice (bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele, catârii, măgarii, cămilele, pisicile, câinii, găinile, gâştele etc), de asemenea rozătoarele sinantrope (şobolanii, şoarecii, iepurii, cobăile etc). De regulă, infectarea are loc pe cale alimentară: prin intermediul produselor de carne infectate, lapte, alte produse lactate, legume, fructe, plante rădăcinoase, apă etc.

Boala se înregistrează la toate grupurile de vârstă, însă mai frecvent la copiii mici. Ea are caracter sporadic ori de grup, se întâlneşte mai des toamna, însă în unele ţări morbiditatea creşte toamna şi primăvara.

Agentul patogen, nimerind în tractul digestiv cu produsele alimentare, afectează mucoasa şi formaţiunile limfatice a intestinului iliac, unde se multiplică şi favorizează dezvoltarea ileitei terminale. Ulterior yersiniile pe cale limfatică afectează ganglionii limfatici mezenterali şi aduc la apariţia mezadenitei. În procesul patologic pot fi atrase apendexul şi intestinul orb.

Totodată cu multiplicarea evidentă a yersiniilor în intestin şi ganglionii limfatici o mare parte din aceşti microbi se distrug, alţii pătrund în torentul sangvin, ducând la apariţia simptomelor de intoxicaţie şi alergie. În cazuri de străpungere (penetrare) a barierei limfatice are loc generalizarea infecţiei cu afectarea toxialergică a multiplelor organe şi sisteme.

Maladia începe după o perioadă de incubaţie, care durează 1-6 zile, mai frecvent 3-4 zile. Tabloul clinic este destul de polimorf. Mai des se întâlnesc formele gastrointestinale (gastroenteritică, enterocolitică, gastroeterocolitică, apendiculară, de adenită mezenterială, ileită terminală). Mai pot avea loc de asemenea formele septicemice, (generalizate) şi portaj de germeni.

Debutul bolii este acut cu frisoane, cefalee, artralgii, mialgii, febră înaltă de 38 – 39°C, care se menţine 5-7 zile şi mai mult. În acelaşi timp la o mare parte din bolnavi apar inapetenţă, greţuri,vome repetate, dureri în abdomen, uneori sub forme de crampe, scaun lichid, frecvent cu miros fetid, uneori cu mucozităţi şi striuri de sânge, ce necesită diferenţiere de dizenterie. Frecvenţa scaunului lichid variază între 2-15 ori în nictimer.

În formele grave semnele de intoxicaţie sunt foarte exprimate, fiind însoţite de deshidratare. Formele intestinale sunt des însoţite de simptome toxialergice. La unii bolnavi în primele zile de boală apar erupţii punctiforme cu o durată de 3-4 zile. Se mai depistează o sclerită, conjunctivită, o majorare în volum a diferitor grupuri de ganglioni limfatici (limfoadenopatia generalizată) şi istmul faringian hiperemiat, se mai pot observa artralgii şi artrite.

La o parte din bolnavi sunt mărite ficatul şi splina în volum, fiind însoţite de icter moderat. În cazuri grave yersinioză mai poate fi însoţită de simptomo-complexul „rinichiul toxiinfecţios” şi meningită seroasă. În a 2-a, a 3-a săptămâna de maladie apar multiple erupţii alergice (urticare, maculopopuloase) localizate mai des în regiunea articulaţiilor mari. La o parte din pacienţi se dezvoltă poliartrite alergicoinfecţioase, uneori în această perioadă a bolii se mai depistează miocardite, nefrite, cistite, conjuctivite, iridociclite etc.

Forma septicemică (generalizată) decurge destul de grav, deseori cu consecinţe nefaste. Ea evoluează pe fundalul unei imunodepresii profunde, mai frecvent la copiii mici şi bătrâni. Febra ridicată 39-40°C are un caracter reminent, ori neregulat, fiind însoţită de un frison zguduitor şi transpiraţii abundente, cefalee, slăbiciune, adinamie, inapetenţă totală, greţuri, vome, diaree. Deseori sunt prezente hepato-splenomegalia, icterul moderat şi multiple erupţii alergice.

Portajul de yersinii se caracterizează prin lipsa tabloului clinic al maladiei, dar se depistează agentul patogen în materiile fecale.

Maladia evoluează în forme acute, uşoare, medii, severe, cu durata până la 1,5 luni; în forme trenante (1,5-3 luni) şi rar – în forme cronice (3-6 luni). La 1/3 din bolnavi maladia poate avea un caracter recidivant.

Diagnosticul şi tratamentul yersiniozei se efectuează în secţiile de boli infecţioase.

Profilaxia yersiniozei constă în acţiunea de distrugere a rozătoarelor, evitarea pătrunderii lor acolo, unde se păstrează cerealele, legumele şi fructele. Construirea depozitelor moderne. E necesar ca pereţii, podul şi podeaua acestor construcţii să fie pavate cu ciment.

De asemenea e necesară o respectare a tuturor regulilor de igienă personală:

  • a) spălarea riguroasă a mâinilor după contactul cu rozătoarele;
  • b) spălarea obligatorie cu apă fiartă a fructelor şi legumelor înainte de a fi consumate în hrană;
  • c) apa trebuie să se consume numai după fierbere.

Rozătoarele trebuie nimicite insistent, utilizând metode fizice, chimice şi biologice, iar animalele domestice de preţ, bolnave vor fi izolate şi tratate. Vaccin pentru profilaxia specifică a yersiniozei încă nu este elaborat.

Proctolog

One thought on “Yersinioza intestinala

  1. F.f. interesant.Ar trebui popularizata aceasta maladie si cauzele ei, intrucat nu prea s-a auzit de asa ceva, cel putin eu, nu am auzit. multumim pentru inormatii.

Comments are closed.