Diagnosticul acalaziei cardiei
De obicei acalazia cardiei este diagnosticata prin culegerea si combinarea informatiilor relatate de pacient, a semnelor si simptomelor observate si examene de laborator.
Radiografia toracica – Aceasta poate prezenta modificari in cazuri de dilatatie extrema a esofagului:
- largirea mediastinului
- contur dublu pe dreapta in afara mediastinului
- nivel hidroaeric corespunzator treimii medii a esofagului
- absenta camerei cu aer a stomacului.
Radioscopie baritata – Acest examen foloseste o solutie baritata evidenta radiologic care inghitita de pacient pune in evidenta urmatoarele modificari:
- deglutitie normala in primii cm ai esofagului
- blocarea substantei in jumatatea inferioara a esofagului
- fractionat de unde non-peristaltice ineficiente
- staza substantei in esofag in cioc de pasare.
Endoscopia – Reprezinta introducerea unui instrument subtire si flexibil in esofag prin cavitatea bucala impreuna cu o mini-camera de filmat pentru a observa modificarile esofagiene. Aceast procedeu este important deoarece recunoaste dilatatia, prezenta alimentelor nedigerate, esofagita, cancerul esofagian obstructiv.
Manometria esofagiana – Este explorarea paraclinica de baza in diagnosticul acalaziei. Procedeul masoara presiunea exercitata de muschii SEI la deglutitie. Testele cu colecistokinina, bethanecol produc la bolnavii cu acalazie cresterea pronuntata a presiunii SEI dar fara producerea unei peristaltici, eficienta pentru diferentierea acalaziei de sclerodermie.
Scintigrafia esofagiana – Evidentiaza intarzierea transportului bolusului marcat cu un radiotrasor prin esofag.