Colon iritabil

Sindromul de colon iritabil are o incidenta de 20% in randul populatiei, fiind cea mai raspandita afectiune din sfera digestiva. In Statele Unite, aceasta entitate patologica este raspunzatoare de aproximativ 30% din consultatiile unui cabinet de gastroenterologie.

Conform Asociatiei Americane de Gastroenterologie (AGA), sindromul de intestin iritabil este definit ca o combinatie de simptome intestinale, cronice sau recurente, fara anomalii organice sau biochimice. Acestea sunt: dureri abdominale, tulburari de tranzit intestinal si/sau distensie abdominala (balonare).

Intestinul iritabil este o entitate functionala, care nu are o cauza sau un mecanism propriu identificabil. Diagnosticul se bazeaza pe anamneza (discutia cu bolnavul), examenul clinic fiind, de obicei, negativ sau evidentiind o hipersensibilitate la stimuli mici (durere exagerata la palparea blanda a abdomenului).

Simptomatologia clinica este elementul definitoriu pentru diagnosticarea sindromului de intestin iritabil, iar pentru a incadra corect afectiunea se folosesc criterii clinice consacrate, denumite criteriile Roma. S-a constatat ca boala este de doua ori mai frecvent intalnita la femei decat la barbati si prevalenta ei este maxima intre 20 si 50 ani. Nu toti bolnavii cu intestin iritabil se prezinta la medic, numarul persoanelor care au simptome recurente (dar pe care le considera incidentale) fiind mult mai mare (fenomenul iceberg).

Se apreciaza ca pana la 70% din pacienti nu solicita sfaturi medicale. Factorii psihologici sunt determinanti in geneza afectiunii, pana la 50% din pacienti avand simptome psihice care pot fi incadrate in diverse entitati, de la depresie usoara sau anxietate, pana la tulburari obsesivo-fobice sau paranoia. Stresul psihologic este un factor agravant al bolii, prin accentuarea simptomatologiei de fond sau declansarea episoadelor dureroase. In antecedentele recente, adesea se identifica stari conflictuale, stresul generat de pierderea unei persoane apropiate, dificultatile financiare sau de adaptare profesionala.

Manifestarile clinice

Intestinul iritabil se poate asocia fie cu constipatie, fie cu diaree. Alteori, pacientii prezinta alternanta celor doua stari, fenomen denumit impropriu ?colita?. O a treia forma clinica se manifesta predominant prin dureri, balonari si distensie abdominala, dar cu tranzit intestinal normal. Oricare dintre aceste semne de alarma impun efectuarea in scurt timp a unor analize specifice.

Pentru a exclude o afectiune organica, pacientul trebuie evaluat mai intai clinic, apoi printr-un set de analize uzuale (obligatoriu hemoleucograma, VSH, eventual fierul seric), examen coproparazitologic, si ulterior, in functie de caz, printr-o explorare dedicata colonului (rectosigmoidoscopie si irigografie sau, de la inceput, colonoscopie).

Abia dupa efectuarea acestor investigatii, in absenta unor anomalii organice, se ridica suspiciunea de intestin iritabil. Pacientii au dureri abdominale care se amelioreaza dupa evacuarea intestinului, scaune moi si frecvente asociate cu durerea, distensie abdominala si emisie de mucus.

Alte simptome clinice

Durerile abdominale sunt, de regula, difuze, in tot abdomenul, dar pot fi localizate doar intr-o anumita arie. Ele sunt colicative (sub forma de crampe abdominale), sunt exacerbate de mese, aparand la una – doua ore postprandial, sau pot fi fara legatura cu acestea, dar in mod caracteristic se calmeaza dupa emisia de scaun sau de gaze.

Caracterul durerii poate fi variabil, putandu-se prezenta sub forma de arsuri, intepaturi, balonare, jena, sau poate mima durerea provocata de alte organe (anexita, colica renala, ulcer, colica biliara). Intensitatea durerii este variabila, de la usoara jena sau disconfort pana la durere intensa, spontana sau la palparea blanda a abdomenului.

Tratamentul medicamentos:

Pe langa masurile de modificare a dietei si stilului de viata, se va incepe un tratament farmacodinamic specific, in vederea ameliorarii tulburarilor de motilitate intestinala si amendarii simptomelor, cu reevaluarea periodica, de obicei dupa prima luna de tratament, apoi la cateva luni.

Daca, in pofida acestor masuri, nu se constata ameliorarea acuzelor, este necesar tratamentul multidisciplinar, cu implicarea unui psiholog sau a unui psihiatru, care va aprecia oportunitatea terapiei psihotrope (sedative, antidepresive).

Modificarea stilului de viata

Dieta nu presupune restrictii speciale, cu exceptia celor cu intoleranta la lactoza, care trebuie sa evite laptele si derivatele sale. De regula, pacientii care au anumite intolerante alimentare si le elimina singuri din regim. Pacientii cu sindrom de intestin iritabil cu predominanta diareei vor evita dulciurile concentrate, alimentele care fermenteaza (fructele si legumele fermentescibile – fasole, telina, varza, struguri, prune), lactatele, alcoolul si cafeaua, grasimile.

Bolnavii la care predomina constipatia trebuie sa consume alimente bogate in fibre (legume, fructe), paine cu tarate, paine neagra sau graham, doi litri de lichide pe zi si, de asemenea, este indicat aportul de tarate de grau (doua linguri in iaurt pe zi). Este indicata activitatea fizica, utila atat pentru ameliorarea tranzitului intestinal, cat si ca modalitate de reducere a stresului.

Psihoterapia ca tratament:

* Tratamentul trebuie sa includa psihoterapia. Pacientul trebuie asigurat ca nu sufera de o afectiune grava (adesea acesti pacienti sunt convinsi ca au o boala severa);
* Este bine sa li se spuna explicit ca nu au cancer colorectal si ca boala nu va evolua spre cancer;
* Investigatiile se vor efectua inainte de initierea tratamentului, pentru a nu accentua anxietatea pacientului.
* Este utila explicarea substratului fiziopatologic al afectiunii si recunoasterea factorilor care declanseaza si intretin simptomele.

Dr. Alina Popescu, medic gastroenterolog