Durerile de cap

Orice durere de cap, indiferent de natura sa se numeste cefalee. Durerile de cap (cefalalgii, cefalee) impreuna cu migrenele reprezinta cauzele cele mai numeroase pentru care oamenii cer sprijin medical, deoarece aceste suferinte pot fi ameliorate numai printr-un tratament bine individualizat, bazat pe un diagnostic precis.Durerile de cap

Orice factor care amplifica nivelul de stres poate cauza dureri de cap sau migrene. Cefaleea determinata de starile de tensiune poate fi cauzata de modificarea compozitiei chimice a creierului sau de spasmul musculaturii de la nivelul gatului, fetei, mandibulei sau scalpului. Migrena este determinata de dilatarea sau ingustarea vaselor cerebrale si se manifesta prin cefalee si tulburari vizuale, ce pot fi insotite de senzatie de greata, varsaturi si fotofobie.

Durerea de cap (cefaleea sau cefalalgia) este una din cele mai frecvente motive pentru care pacientul se prezinta la medic.

Clasificare cefalee

  • Cefaleea primara
  • Migrena – care poate imbraca mai multe forme: simpla, oftalmica, oftalmoplegica, hemiplegica
  • Paramigrena
  • Cefaleea secundara
  • Circumstantiala – apare in anumite conditii, ca de exemplu: traumatisme, zgomote puternice, stress emotional puternic, efort intelectual excesiv, efort ocular, punctie lombara
  • Simptomatica – este legata de anumite stari patologice in cadrul carora reprezinta un simptom
  • Afectiuni cranio-cerebrale diverse
  • Afectiuni loco-regionale: oculare, nazale, otice, sinusale, amigdaliene
  • Afectiuni la distanta: gastrite, apendicite, colopatii, afectiuni hepatice, pancreatice
  • Stari patologice de ordin generale
  • Diferite nevralgii: nevralgie de trigemen, glosofaringian, occipital

Cefaleea se poate produce prin urmatoarele mecanisme:

  • excitatia receptorilor durerii de la nivelul durei mater, arterelor si venelor cerebrale
  • stimularea asociata a nervilor cranieni, senzoriali si a ramurilor lor vegetative prin procese inflamatorii, vasodilatatie, vasoconstrictie, presiune, tractiune

Testele de rutina pentru investigarea cefaleei includ: hemoleucograma (pentru excluderea anemiei); VSH (pentru excluderea arteritei temporale); biochimia (pentru excluderea afectiunilor hepatice sau renale); VDRL (pentru excluderea sifilisului cu afectare cerebrala); radiografia sinusala (pentru excluderea sinuzitei) si radiografia coloanei cervicale (pentru excluderea spondilozei cevicale). Pentru exluderea unui neoplasm metastatic se poate face o radiografie toracica. Daca se suspecteaza un glaucom se poate face un studiu tonometric.
Daca sunt semne neurologice focale, se recomanda consultarea unui neurolog sau neurochirurg. Tomografia si RMN-ul sunt investigatiile cele mai sensibile pentru depistarea afectiunilor creierului, cu mentiunea ca tomografia trebuie sa fie prima optiune daca se tine seama de cost.
Daca exista rigiditate nucala, se poate face o tomografie pentru a exclude o leziune ocupatoare de spatiu, inaintea efectuarii punctiei spinale. Daca tomografia este negativa se poate face punctia spinala, iar examenul LCR va arata daca exista hemoragie intracraniana sau meningita.
Daca cefaleea este cronica si episodica si nu exista semne neurologice de focar, edem papilar sau rigiditate nucala, investigatiile imagistice se pot amana si se poate face o evaluare a raspunsului la tratament. Daca totusi raspunsul la terapie este prost, nu trebuie sa ezitam in a cere tomografie sau RMN.
Cazurile dificile de cefalee necesita o evaluare pe 24 h a tensiunii arteriale; dozarea catecolaminelor urinare pe 24 h si o punctie lombara pentru diagnosticul sifilisului cu afectare nervoasa.
Histamina fosfat 0.5 ml subcutanat va ajuta la diagnosticul nevralgiei migrenoase. Raspunsul la beta blocante va ajuta la diagnosticul migrenei.
Angiografia cerebrala poate fi necesara pentru diagnosticul anevrismelor sau malformatiilor arteriovenoase.
Pacientii cu cefalee cronica care nu raspund la terapie, necesita uneori consult psihiatric.