Procto.ro – Ghid de sanatate si medicina

Lipofib. Prospect lipofib

Lipofib. Prospect lipofib
octombrie 16
02:35 2011

Indicaţii terapeutice lipofib

Tratamentul hipercolesterolemiilor (tip IIa) şi al hipertrigliceridemiilor endogene izolate (tip IV) sau mixte (tip IIb, precum şi tip III şi V – deşi in studiile clinice au fost trataţi puţini pacienţi), atunci cand măsurile dietetice şi alte măsuri terapeutice nemedicamentoase (de exemplu scăderea in greutate sau creşterea activităţii fizice) nu au avut efect satisfăcător şi in special atunci cand există factori de risc asociaţi.

Tratamentul hiperlipoproteinemiilor secundare, atunci cand hiperlipoproteinemia persistă in ciuda unui tratament adecvat al bolii de bază (de exemplu dislipidemia din diabetul zaharat).

Doze şi mod de administrare lipofib

Adulţi: Doza recomandată este de 160 mg fenofibrat (o capsulă Lipofib 160 mg) o dată pe zi sau de 200 mg fenofibrat (o capsulă Lipofib 200 mg) o dată pe zi. Pacienţii care utilizează Lipofib 200 mg pot continua tratamentul cu Lipofib 160 mg fără a fi necesare ajustări suplimentare ale dozelor.
Varstnici: La pacienţii varstnici se recomandă dozele uzuale pentru adulţi.
Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor.
Copii: Nu se recomandă utilizarea Lipofib la copii.
Afecţiuni hepatice: Nu sunt disponibile studii privind utilizarea fenofibratului la pacienţii cu afecţiuni hepatice.

Măsurile dietetice iniţiate inaintea inceperii tratamentului medicamentos trebuie continuate.

In cazul in care după cateva luni de tratament cu fenofibrat (de exemplu, 3 luni) nu se obţine o scădere satisfăcătoare a valorilor lipidelor plasmatice trebuie luate in considerare alte metode terapeutice.
Capsulele se administrează intregi in timpul mesei.

Contraindicaţii lipofib

  • Hipersensibilitate la fenofibrat sau la oricare dintre excipienţi.
  • Insuficienţă hepatică (inclusiv ciroză biliară).
  • Insuficienţă renală.

Copii.

  • Antecedente de reacţii de fotoalergice sau fototoxice in timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.
  • Afecţiuni ale vezicii biliare.
  • Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ca şi in cazul altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi s-au observat creşteri ale valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice. In majoritatea cazurilor aceste creşteri au fost minore, tranzitorii şi asimptomatice. Se recomandă determinarea valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice la intervale de 3 luni in timpul primelor 12 luni de tratament.

Pacienţii la care se observă o creştere a valorilor plasmatice ale transaminazelor hepatice trebuie supravegheaţi cu atenţie iar tratamentul trebuie intrerupt in cazul in care valorile plasmatice ale ASAT şi ALAT cresc cu mai mult de trei ori peste limita superioară a normalului sau ajung la 100 UI.

In timpul tratamentului cu fibraţi sau cu alte hipolipidemiante s-au raportat cazuri de afectare hepatică, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză. Incidenţa acestor afecţiuni este crescută la pacienţii cu hipoalbuminemie şi insuficienţă renală in antecedente. Afectarea musculară trebuie suspectată la pacienţii care prezintă mialgii difuze, miozită, crampe musculare, slăbiciune musculară şi/sau creşterea importantă a valorilor CPK (valori care depăşesc mai mult de 5 ori valoarea normală). In aceste cazuri tratamentul cu fenofibrat trebuie intrerupt.

Riscul de afectare musculară este crescut atunci cand acest medicament se asociază cu un alt fibrat sau cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, in special in cazul unei afecţiuni musculare preexistente. De aceea, asocierea fenofibratului cu statine trebuie rezervată doar pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi cu risc cardiovascular crescut, fără afecţiuni musculare in antecedente. Aceast tratament asociat trebuie monitorizat cu atenţie iar pacienţii trebuie supravegheaţi atent privind posibila manifestare a afectării musculare.

La pacienţii cu hiperlipidemie, cărora li se administrează estrogeni sau contraceptive care conţin estrogeni, trebuie să se stabilească dacă hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (posibilă creştere a valorii lipidelor ca urmare a administrării orale a estrogenilor).

Din caza conţinutului in zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil pot provoca reacţii alergice (chiar intarziate).

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anticoagulante orale: Fenofibratul poate potenţa efectul anticoagulantelor orale şi in consecinţă poate creşte riscul hemoragic. La inceputul tratamentului se recomandă ca doza de anticoagulant să se reducă cu aproximativ o treime şi apoi, dacă este necesar, să se crească progresiv, in conformitate cu monitorizarea INR.

Ciclosporina: S-au raportat cateva cazuri de insuficienţă renală severă reversibilă, in timpul administrării concomitente a fenofibratului şi ciclosporinei. De aceea, la aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată atent şi tratamentul cu fenofibrat trebuie intrerupt in cazul alterării severe a parametrilor de laborator.

Inhibitori de HMG-CoA reductază şi alţi fibraţi: risc de agravare a afectării musculare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Sarcina şi alăptarea

La om, nu există experienţă privind administrarea fenofibratului in timpul sarcinii. Nu se cunoaşte riscul potenţial la om.
Nu sunt disponibile date privind excreţia fenofibratului şi/sau a metaboliţilor săi in laptele matern.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lipofib nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţii adverse lipofib

Gastro-intestinale: tulburări gastro-intestinale moderate (dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree şi flatulenţă).

Cutanate: erupţii cutanate, prurit, urticarie sau reacţii de fotosensibilitate. in cazuri individuale poate să apară (chiar după administrarea timp de mai multe luni fără complicaţii) fotosensibilitate cutanată cu eritem, formarea de vezicule sau noduli pe suprafeţe cutanate expuse la lumina soarelui sau la raze ultraviolete artificiale.

Hepatice: la unii pacienţi pot creşte moderat valorile plasmatice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). In cazuri foarte rare s-au raportat cazuri de hepatită. In cazul apariţiei simptomelor care indică o hepatită (icter, prurit) trebuie efectuate teste de laborator şi, dacă este cazul, tratamentul cu fenofibrat trebuie intrerupt (vezi pct. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Musculare: ca şi in cazul altor hipolipidemiante s-au raportat cazuri de afectare musculară (mialgii difuze, miozită, crampe musculare şi slăbiciune musculară) şi cazuri foarte rare de rabdomioliză. După intreruperea tratamentului cu fenofibrat aceste reacţii adverse sunt in general reversibile.

In cazuri rare s-au raportat următoarele reacţii adverse: calculi biliari (o relaţie cauzală cu medicaţia nu s-a stabilit pană in prezent), scăderea libidoului şi alopecie.

Pot să apară creşteri uşoare ale creatininemiei şi uremiei şi scăderi uşoare ale hemoglobinei şi ale numărului de leucocite.

Supradozaj

Pană in prezent, nu s-au raportat cazuri de supradozaj. Nu se cunoaşte un antidot specific. In caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Fenofibratul nu este dializabil.

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: modificatoare ale concentraţiilor lipidelor fără combinaţii, codul ATC: C10AB05.

Fenofibratul este un derivat de acid fibric. La om, efectul său de modificare a concentraţiilor lipidelor se bazează pe activarea receptorului activator al proliferării peroxizomilor tip alfa (PPARa).

Prin activarea PPARa, fenofibratul creşte lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor bogate in trigliceride aterogene prin activarea lipoproteinlipazei şi scăderea sintezei de apoproteină CIII. Activarea PPARa induce şi creşterea sintezei de apoproteine AI şi AII.

Efectele fenofibratului asupra lipoproteinelor, menţionate mai sus, determină o scădere a fracţiilor lipoproteinelor cu densitate foarte joasă şi joasă (VLDL şi LDL), care conţin apoproteină B, precum şi creşterea fracţiei lipoproteinelor cu densitate inaltă, care conţin apoproteina AI şi apoproteina AII.

In plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiilor VLDL, fenofibratul creşte clearance-ul LDL şi scade concentraţia LDL, care este crescută in cazul fenotipului lipoprotein-aterogen, o afecţiune frecventă la pacienţii cu risc de boală coronariană.

In studiile clinice efectuate cu fenofibrat s-a obţinut scăderea colesterolului total cu 20 – 25% şi a trigliceridelor cu 40 – 55% precum şi o creştere a HDL colesterolului cu 10 – 30%.

La pacienţii cu hipercolesterolemie, la care valorile LDL colesterolului sunt reduse cu 20 – 35%, efectul general asupra colesterolului constă intr-o scădere a valorii raportului dintre colesterolul total şi colesterolul HDL şi a valorii raportului dintre LDL colesterol şi HDL colesterol, respectiv a valorii raportului dintre Apo B şi Apo AI, toţi aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.

Din cauza efectului său semnificativ asupra LDL colesterolului şi a trigliceridelor, tratamentul cu fenofibrat este benefic la pacienţii cu hipercolesterolemie, asociată sau nu cu hipertrigliceridemie, incluzand hiperlipoproteinemia secundară din diabetul zaharat de tip 2.

In prezent nu sunt disponibile rezultate din studii clinice pe termen lung care să susţină eficacitatea fenofibratului in prevenirea primară şi secundară a complicaţiilor aterosclerotice.

Este posibil ca in timpul tratamentului cu fenofibrat depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase şi tuberoase) să se reducă marcat sau chiar complet.

La pacienţii cu concentraţii plasmatice crescute de fibrinogen precum şi de Lp(a), trataţi cu fenofibrat, s-a constat o scădere semnificativă a acestor valori. Alţi markeri ai inflamaţiei, cum ar fi proteina C-reactivă, scad in urma tratamentului cu fenofibrat.

Efectul uricozuric al fenofibratului, care determină scăderea nivelului de acid uric cu aproximativ 25%, reprezintă un beneficiu suplimentar pentru pacienţii cu hiperlipoproteinemie insoţită de hiperuricemie.

Intr-un studiu la animale şi intr-un studiu clinic s-a evidenţiat că fenofibratul prezintă efect antiagregant plachetar indus de ADP, acid arahidonic şi adrenalină.

Proprietăţi farmacocinetice

Lipofib conţine fenofibrat micronizat şi in comparaţie cu alte forme farmaceutice prezintă o biodisponibilitate crescută.
După administrare orală, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se atinge in decurs de 4-5 ore. După administrări repetate, concentraţiile plasmatice nu prezintă variaţii intraindividuale.
Absorbţia fenofibratului este crescută dacă se administrează concomitent cu alimente.
Acidul fenofibric se leagă in proporţie mare de albuminele plasmatice (peste 99%).
Timpul de injumătăţire plasmatică al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.
Fenofibratul nemetabolizat nu poate fi decelat in plasmă. In plasmă se poate determina ca şi principal metabolit activ acidul fenofibric. Se elimină in special prin urină. Se elimină total in decurs de 6 zile. Fenofibratul se elimină in principal sub forma metabolitului său, acidul fenofibric şi a glucuronoconjugatului acestuia. La pacienţii varstnici nu se modifică clearance-ul plasmatic aparent total pentru acidul fenofibric.

Studiile de farmacocinetică efectuate după administrarea unei doze unice şi după administrări repetate au demonstrat că fenofibratul nu se acumulează in organism. Acidul fenofibric nu este hemodializabil.

Date preclinice de siguranţă

In studiile de toxicitate după doze repetate nu s-a evidenţiat toxicitate specifică pentru fenofibrat.
Studiile de mutagenitate nu au evidenţiat potenţial mutagen.
La şobolan şi şoarece, după administrarea fenofibratului in doze mari, s-a observat apariţia de tumori hepatice, determinate de proliferarea peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice pentru rozătoare mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Aceste constatări nu au relevanţă in utilizarea terapeutică a fenofibratului la om.
In studiile efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu s-a evidenţiat efect teratogen.
S-au observat efecte embriotoxice in cazul administrării de doze mari, toxice pentru mamă. La doze mari s-a observat prelungirea perioadei de gestaţie şi dificultăţi la naştere. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii.

About Author

Proctolog

Proctolog

Related Articles

banner hemoroizi

Ramanem conectati

    facebook     twitter     youtube     google+     rss
banner varice