Otalgie
Otalgia este durerea acuta localizata la nivelul urechii.
Otalgia poate fi scurta si intepatoare, constanta sau trepidanta. Simptomele debuteaza cu un auz infundat, slab si un sentiment de presiune sau blocaj.
Otalgia poate fi cauzata de: infectii sau boli ale urechii, infectii sau boli ala nasului, gurii sau gatului, infectii sau rani ale maxilarului, schimbari de altitudine sau de presiune a aerului, acumularea de cerum ( ceara din urechi), un obiect sau o insecta aflate in ureche.
Copii mici se pot scarpina sau pot trage de urechea infectata. Otalgia poate fi insotita de febra, ameteala, greata sau senzatie de voma. O cauza frecvent intalnita la copii o reprezinta otita ( infectie ce poate fi intalnita si la adulti). Bacteria patrunde in organism prin nas sau gat si se deplaseaza catre organele urechii. Infectia incepe sub forma unei raceli, o infectie a sinusurilor sau o infectie a gatului. Durerea provine din umflarea si inflamare timpanului si datorita lichidului acumulat in spatiul din spatele timpanului.
Boli ce provoaca otalgie:
Afectiuni ale trompei lui Eustachio
Otita externa
Sindromul Ramsay Hunt
Policondrita recidivanta Bur
Otita medie acuta reprezentand o infectie a urechii medii. In cadrul infectiei apare durere (uneori severa). Alteori este prezenta febra.
Otita medie supurata reprezinta acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie.
Otita externa este inflamatia pavilionului urechii sau a conductului auditiv extern. Mai este numita si „urechea inotatorului”, deoarece acest tip de infectie este frecvent la inotatori, atunci cand apa care patrunde in conductul auditiv extern stagneaza si nu este drenata.Otita externa poate afecta intregul conduct auditiv extern, sau doar o portiune a acestuia.
Barotraumatismul otic este provocat de orice afectiune acuta sau cronica din care rezulta pierderea permeabilitatii trompei lui Eustache (diferenta de presiune a aerului din exterior este diferita fata de cel din urechea interna neputand sa se echilibreze). Aceasta poate fi cauzata de schimbarea de altitudine ( zborul cu avionul), canalul auditiv fiind un organ extrem de delicat.
Diagnosticul in otalgie incepe obligatoriu cu examinarea otoscopica cand este posibila. Daca timpanul este obstruat de ceara, lavajul bland, dupa folosirea de ceruminolitice (Cerumenex), poate elibera canalul auditiv.
Daca exista un exudat, cultura cu antibiobrama trebuie solicitata laboratorului. Este util si un exudat faringian. Radiografia mastoidelor si a oaselor temporale poate fi de ajutor daca se suspecteaza o sursa mai profunda a exudatului. Uneori este necesara si o tomografie computerizata.
Daca exista pierderea auzului se recomanda efectuarea unei audiograme. Timpanograma este utila in diferentierea otitei medii seroase. Testul terapeutic la carbamazepina sau fenitoina poate fi folositor in diagnosticarea nevralgiei glosofaringiene sau nevralgiei trigemenului (tic douloureaux).
Daca se suspecteaza ca secretia otica este lichid cerebrospinal se recomanda efectuarea unei tomografii cerebrale sau a unei scintigrafii cu RISA.
Consultatia unui medic specialist ORL sau a unui neurolog este recomandata inaintea inceperii unor investigatii costisitoare.