Gastroenterologie

Etiopatogenia ulcerului gastroduodenal

Epidemiologie ulcer gastroduodenal.

Ulcerul gastroduodenal este o boala frecventa, ce afecteaza 6-15% din populatie, dupa diverse statistici, cu o medie de 10%. Ulcerul duodenal este mai frecvent decat cel gastric, el reprezentand 80% din totalitatea ulcerelor.
Ulcerul gastroduodenal este mai frecvent la barbat decat la femeie, aceasta prevalenta fiind mai neta in cazul ulcerului duodenal ( raportul dintre barbat si femeie:4/1) decat in cazul ulcerului gastric ( raportul dintre barbati si femei este de numai 2/1). Ulcerele gastroduodenale se observa la toate varstele, dar mai ales la adult. Varsta medie a bolnavilor cu ulcer gastric este cu 10 ani mai mare decat cea a bolnavilor cu ulcer duodenal.

Factorii genetici.

Rolul unei predispozitii genetice este sustinut pe baza a numeroase argumente si fapte. Existenta mai multor subiecti de ulcer in aceeasi familie este o constatare curenta. Frecventa ulcerului la rudele apropiate este de 30-45%, de trei ori mai mare decat frecventa generala. Este interesat de semnalat ca rudele bolnavavilor prezinta aceeasi localizare ca si acestia (ulcer gastric, respective duodenal). Printre bolnavii cu ulcer duodenal, un numar insemnat apartin grupului O(I) nesecretori.
Frecventa antigenului HLA-B este de 3 ori mai mare la bolnavii cu ulcer duodenal decat la martori. Rudele bolnavilor cu ulcer duodenal au concentratii sanguine mari de pepsinogen I ( chiar cei care nu prezinta nici o manifestare clinica a bolii).

Factorii de mediu.

Au fost indentificatii unii factori favorizanti dintre care fumatul a fost mai bine studiat; s-a demonstrat ca fumatorii au o mai mare morbiditate si mortalitate prin ulcer gastroduodenal decat nefumatorii; mecanismul de actiune nu este singur, intrucat fumatul nici nu stimuleaza, nici nu inhiba secretia gastrica; in schimb, fumatul inhiba secretia de bicarbonat a pancreasului, ceea ce poate avea o oarecare relatie cu actiunea sa ulcerogena.

Dieta si obiceiurile alimentare au fost incriminate in producerea ulcerului gastroduodenal, in special abuzul de condimente; pana in prezent, nu exista studii statistice convingatoare in aceasta directie.

Ulcerul duodenal afecteaza in special profesiile in care raspunderile si setarile de incordare sunt mai mari, iar cel gastric pe cei cu un nivel economic mai scazut.

Factorii neuropsihici.

Studiati si demonstrati de Pavlov, in cadrul teoriei corticoviscerale, factorii neuropsihici sunt priviti si astazi cu atentie, atribuindu-li-se un rol important atat in producerea ulcerelor acute (asa-zisele „ulcere de stress”) cat si producerea ulcerului gastroduodenal cronic; este  conoscut faptul ca indivizii cu anumite trasaturi psihice se imbolnavesc mai frecvent de ulcer si ca situatiile care se insotesc de o mare tensiune psihica determina episoadele dureroase ale ulcerului gastroduodenal. S-a sustinut teoria ca indivizii care au concentratii sanguine mari de pepsinogen I au in aceelasi timp si o anumita structura psihica, prezentand un dezechilibru intre tendintele active (nevoia de independenta) si cele pasive (dorinta de dependenta). Consecinta acestor trasaturi fiziologice si psihice ( o mare capacitate de a secreta acid clorhidric si pepsina si o stare conflictuala intre tendintele amintite) favorizeaza aparitia ulcerului duodenal, mai ales cand circumstantele devin favorabile exacerbarii starii conflictuale.

Medicamentele.

Unele medicamente sunt agrevive pentru stomac si duoden, putand fi incriminate in favorizarea aparitiei perioadelor dureroase; amintim: aspirina, fenilbutanoza, indometacina, hormonii glucocorticoizi, rezerpina, eufilina, betablocantele. Mecanismele de actiune al acestor medicamente este complex; rolul principal se pare ca-l are actiunea lor directa la nivelul stomacului- asupra barierei mucusului protector, pe care o fragilizeaza, favorizand retrodifuziunea ionilor de hidrogen. Un al doilea mecanism este reprezentat de actiunea medicamentelor antiinflamatoare amintite de a inhiba sinteza de prostaglandine  la nivelul mucoasei gastroduodenale.

Factorii endocrini.

Rolul factorilor endocrini este sustinut de frecventa mai mare a bolii la sexul masculin (in conditiile unei constelatii endocrine particulare), de marea frecventa a ulcerului la bolnavii cu hiperparatiroidism  si mai ales de existenta sindromului Zollinger-Ellison, in care hipersecretia de gastrina induce aparitia ulcerului duodenal cu evolutie severa, cu tendinta marcata la complicatii si la recidive.

Boli associate.

Ulcerul gastroduodenal apare cu o frecventa sporita la subiectii care sufera de anumite boli cornice, cum sunt: bronsita cronica si emfizemul pulmonar (pentru ulcerul gastric), ciroza hepatica si cancerul pancreasului (pentru ulcerul duodenal). Afectarea mai frecventa a bolnavilor cu poliartrita reumatoida pare sa tina mai degraba de agresiunile medicamentoase decat de actiunea favorizanta a bolii insasi.