Cancerul colorectal si alte probleme intestinale

Cancerul colorectal reprezintă prezenţa celulelor canceroase în colon (ultimii 2 m ai intestinului gros), în rect (ultimii 20 cm din colon), sau în cec (o pungă situată în partea inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon şi rectal se confundă. Persoanele cu risc sunt cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică ulcerativă (leziuni în ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, boala Crohn, cancer de sân şi persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială.

Studiile populaţionale sugerează că dieta joacă un rol important în apariţia cancerului colorectal. Oamenii de ştiinţă susţin că grăsimea în alimentaţie creşte cantitatea de acizi biliari în colon. Grăsimile biliare pot afecta ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, sau se pot converti în acizi biliari secundari, cunoscuţi pentru efectul lor de a cauza tumori la animale. Grăsimea din alimentaţie poate creşte cantitatea de substanţe chimice dăunătoare în intestin, ceea ce determină schimbări în membrana celularăşi afectează reglarea hormonală. Şi alţi factori din dietă sunt investigaţi pentru rolul lor în apariţia cancerului. Deşi o legătură directă cu apariţia cancerului nu s-a găsit, studiile urmăresc efectele substanţelor chimice produse prin prăjire, afumare, frigere în carnea de peşte şi în unele alimente care conţin nitriţi.

O alta zonă de cercetare se axează pe factorii din dietă care inhibă dezvoltarea cancerului colorectal. Ex: s-a demonstrat că nivelul crescut al anumitor vitamine şi minerale poate reduce frecvenţa cancerului de colon la animale. În prezent se studiază rolul vitaminelor A, C, E, beta caroten şi calciu în prevalenţa cancerului uman.

Rolul eredităţii nu este complet clarificat. Se pare ca 5 – 7% din cancerele colorectale au fost cauzate de ereditate. În familiile unde aceste cancere apar la o vârstă timpurie, copiii au un risc mai mare de a dezvolta această boală.

Deşi cancerul colorectal este pe locul doi ca frecvenţă a diferitelor tipuri de cancer, după cancerul pulmonar, el poate fi vindecat şi prevenit
– dacă este depistat din timp. El are o prevalenţă mai mare în zonele industrializate, faţă de zonele rurale. Rata de incidenţă e mai mare în Europa de nord-vest şi mai mică în zone subdezvoltate ca Africa, America Latină, Asia. Teama provocată de această boală este foarte mare. Pentru a ânlătura teama şi îngrijorarea nemotivate vă recomandăm să nu alergaţi înspăimântaţi la medic de la primul semn, ci să vă analizaţi simptomele menţionate în această broşurăşi să identificaţi motivele reale de îngrijorare.

Aţi remarcat următoarele simptome: senzaţie de discomfort, balonare, greaţă, dureri, gaze, sunete asemănătoare unor bolboroseli (borborisme), sângerări, diaree, constipaţie, mucus în scaun, scădere în greutate, oboseală, vărsături? Majoritatea persoanelor care prezintă simptome aparent îngrijorătoare nu au cancer şi nici o altă boală gravă. Dacă nu aţi avut niciodată probleme intestinale, sunteţi norocos. Majoritatea dintre noi suferim de astfel de simptome. Dar cum vă puteţi da seama dacă aveti motive de îngrijorare? Puteţi să vă testaţi simptomele fără riscul ca boala să se agraveze între timp? Când trebuie să mergeţi la medic? Materialul prezentat de-a lungul a 3 numere de revistă vă va ajuta să vă analizaţi simptomele pentru a şti ce aveţi de făcut.

Una din 5 persoane prezintă sânge pe suprafaţa materiilor fecale cel puţin o dată pe an, şi totuşi 99% dintre acestea nu au cancer. Un procentaj şi mai mare de persoane suferă de dureri abdominale şi probleme de scurtă durată cu tranzitul intestinal. Pentru cei mai mulţi dintre noi, aceste simptome sunt obişnuite, nu sunt grave şi nu trebuie să ne preocupe prea mult.

Dar cum puteţi face diferenţa între simptomele neimportante şi cele grave? Analizaţi-vă simptomele! Multe persoane prezintă diferite senzaţii vagi, de exemplu discomfort în zona inferioară a abdomenului. Dar acestea dispar în 3-4 săptămâni. Dacă nu sunt intense, nu vă împiedică să lucraţi, să mâncaţi sau să dormiţi, este mai bine să aşteptaţi să observaţi cum evoluează timp de câteva săptămâni. Dar nu uitaţi: în spatele acestor stări de discomfort pot exista simptome importante care nu trebuie neglijate.

Răspundeţi la următoarele întrebări:

Sunt schimbări în tranzitul meu intestinal în ultima vreme? Menţionaţi dacă mergeţi la toaletă – sau doar aveţi senzaţia că trebuie să mergeţi – de 3-4 ori pe zi. Aceste schimbări se menţin zi de zi şi nu revin niciodată la situaţia obişnuită?

S-a schimbat consistenţa scaunului meu?

Menţionaţi dacă este mai moale sau chiar lichid, asemănător scaunului din diaree, fără să revină la normal. Există sângerări? Apar pe hârtia de toaletă foarte frecvent, aparent fără motiv. Sunt anemic? Anemia severă se manifestă prin oboseală, senzaţie de lipsă de aer şi lipsă de energie; stări care apar destul de frecvent şi din alte cauze.
Am dureri persitente în zona abdominală, dureri ce apar aproape întotdeauna după ce mănânc, îmi scad pofta de mâncare şi slăbesc? Durerile abdominale fără astfel de manifestări sunt aproape întotdeauna fără gravitate. Dacă am aceste simptome, existăşi antecedente de cancer colorectal în familia mea?
Majoritatea persoanelor care au în familie antecedente de cancer colorectal nu prezintă un risc crescut, dar dacă suferiţi din cauza simptomelor enumerate şi aveţi şi predispoziţia familială, consultaţi un medic. Am colită ulcerativă? Colita cronică ce durează mai mult de 10 ani trebuie supravegheată atent. Colita pe o perioadă mai scurtă de timp nu induce nici un risc.

Aveţi unul din următoarele simptome?

SCHIMBĂRI ALE TRANZITULUI INTESTINAL,SÂNGERARE LA NIVELUL RECTULUI şi DURERI ABDOMINALE. În caz afirmativ, e bines ăştiţi că acestea sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului colorectal. Dar ele apar şi la persoane care nu au cancer.
Simptomele care prezintă un risc crescut şi pe care trebuie să le urmăriţi mai presus de orice alt simptom sunt:

1. Schimbări ale tranzitului intestinal şi sângerare

• schimbare care persistă câteva săptămâni fără revenire la normal.
• scaune de consistenţă scăzută sau diareice
• folosirea toaletei de mai multe ori decât de obicei sau doar senzaţia acestei nevoi.
• Persoanele care prezintă aceste simptome trebuie să se prezinte la spital pentru investigaţii, indiferent de vârstă.

2. Schimbări ale tranzitului intestinal fără sângerare

• Scaune de consistenţă mai scăzută, mai frecvente – trebuie să vă prezentaţi la spital dacă aveţi o vârstă înaintată.

3. Sângerare la nivelul rectului

• La vârste de peste 55-60 de ani – toate persoanele trebuie investigate pentru a exclude orice risc. Dacă sângerarea apare fără motiv, ca de exemplu senzaţie de jenă, administrarea unor medicamente, dureri etc şi este persistentă, trebuie să mergeţi la medic pentru investigaţii.

4. Alte simptome cu risc sunt:

• Anemie fără cauză aparentă depistată de medicul de familie
• O umflătură, un nodul simţit la palpare de medicul de familie
• Dureri abdominale persistente sub formă de colici, dureri apărute recent, în special la o vârstă.mai înaintată

Cum vă puteţi testa simptomele?

Dacă puteţi face ca simptomele dv să dispară sau să scadă în intensitate, atunci este foarte puţin probabil să aveţi cancer colorectal.
Iată cum vă puteţi testa simptomele:

Regimul alimentar – încercaţi să mâncaţi mai multe fibre dacă sunteţi constipat sau mai puţine dacă suferiţi de diaree. Fibrele se găsesc în pâinea integrală, cereale, fructe şi legume. Încercaţi să beţi mai multe lichide.

Schimbarea stilului de viaţă – dacă sunteţi sedentar, încercaţi să faceţi exerciţii fizice. Mişcarea accelerează tranzitul intestinal. Renunţaţi la fumat şi la consumul exagerat de bere. Discutaţi cu un farmacist – despre medicamente pe care le puteţi lua fără reţetăşi despre schimbarea regimului alimentar. Simptomele pot dispărea în timp ce faceţi un astfel de tratament, dar dacă reapar sau persistă până la 6 săptămâni, consultaţi medicul. Consultaţi medicul de familie – un pacient ezită în mod obişnuit până la 8 minute înainte de a-l întreba pe medic ceea ce îl interesează. Medicii sunt obişnuiţi să discute despre subiecte intime, deci nu trebuie să vă ruşinaţi. Sângerări de la nivelul rectului? – întrebaţi-l pe medic dacă nu ar trebui să vă examineze printr-un tuşeu rectal – cu ajutorul degetului înmănuşat introdus în rect – pentru a depista vreun nodul suspect care ar putea fi canceros.