Clasificarea chirurgicala a hemoroizilor

Hemoroizii cresc din congestia venelor interne si/sau externe din jurul canalului anal. Ei se clasifica in functie de gravitate in patru grupe.

Prima grupa cuprinde hemoroizii care sangereaza dar nu ajung in afara canalulu anal; a doua grupa cuprinde hemoroizi care ajung in afara canalului anal in timpul defecarii, dar se retrag in mod spontan. A treia grupa de hemoroizi necesita o introducere manuala inapoi in canalul anal dupa ajungerea in exterior, si a patra grupa cuprinde hemoroizii care nu pot fi introdusi manual si sunt, de obicei, strangulati sau trombozati. Simptomele care sunt asociate cu hemoroizii includ durere, sangerare, pruritus anal (mancarime) si eliminare de mucozitati. In a patra grupa de hemoroizi, zona unde membrana mucoasa rectala intalneste pielea anala (linia crestata) este pozitionata in afara canalului anal, si membrana mucoasa rectala ocupa permanent canalul anal muscular.

Pentru mai multe detalii despre conceptele anatomiei hemoroidale ce se aplica in chirurgia rectala, urmariti inregistrarea “Privire generala asupra prolapsului si hemoroizilor”, o abordare alternativa a tratamentului chirurgical pentru hemoroizi. Pentru a explica rational procedura chirurgicala pentru prolaps si hemoroizi, este bine sa revedeti unele concepte din anatomie.

Chirurgia traditionala

In unele cazuri boala hemoroidala se poate trata prin modificari ale dietei, ale medicamentatiei tipice si bai in apa calda, care reduc temporar durerea si umflarea. Suplimentar, metode de tratare nechirurgicale sunt disponibile pentru majoritatea pacientilor ca o alternativa viabila la o cura permanenta pentru hemoroizi.

Intr-un anumit procent din cazuri, totusi, sunt necesare proceduri chirurgicale pentru a asigura o alinare satisfacatoare pe termen lung. Pentru cazurile ce implica un grad mai mare de prolaps, sunt utilizate tehnici operative variate pentru a trata aceasta problema.

Tehnica Milligan-Morgan

A fost conceputa si practicata in Marea Britanie de Dr. Milligan si Morgan, in 1937. Cele trei vase hemoroidale majore sunt extirpate. Pentru a evita stenoza, trei incizii in forma de para sunt lasate deschise, separate de poduri de piele si mucoasa. Aceasta tehnica este cea mai populara procedura si este considerata standardul de aur cu care sunt comparate aproape toate celelalte tehnici chirurgicale folosite pentru hemoroidectomii.

Tehnica Ferguson

A fost conceputa si practicata in Statele Unite de Dr. Ferguson, in 1952. Aceasta reprezinta o modificare a tehnicii Milligan-Morgan (de mai sus), in care inciziile sunt inchise total sau partial prin suturi absorbabile.

Se foloseste un retractor pentru a expune tesutul hemoroidal, care este, apoi, indepartat chirurgical. Tesutul ramas este suturat sau este izolat prin efectele de coagulare ale unui dispozitiv chirurgical.

Datorita gradului marit de rupere a suturii in timpul miscarii intestinului, tehnica Ferguson nu are nici un avantaj in ceea ce priveste vindecarea ranii (5-6 saptamani), durere sau morbiditate postoperatorie.

Hemoroidectomia conventionala se poate efectua ca o procedura de o zi. Dar, datorita putinei ingrijiri post-operative din comunitate si nivelului marit de durere experimentat de pacient dupa aceasta procedura, este necesara spitalizarea (in medie 3 zile).