Durere la urinare numita si disurie

Disuria se caracterizeaza prin durere la urinare. O disurie este provocata de existenta unui obstacol la evacuarea urinei, ceea ce poate antrena o golire incompleta, cu ramasite vezicale dupa mictiune. Adenomul de prostata, scleroza colului vezical, ingustarea uretrei, hipertonia sfincterului striat sunt cauzele obstructive cel mai frecvent intalnite ale disuriei.

In mod normal, actul mictional nu presupune efort, disuria reprezentand aparitia necesitatatii cresterii voluntare a presiunii abdominale prin contractia presei abdominale.
Disuria se poate manifesta obiectiv prin scaderea presiunii jetului urinar sau intreruperea acestuia, datorita prezentei unui obstacol la golirea vezicii urinare.

Exista doua mari cauze de disurie:

– obstacolele vezicale: sunt determinate de litiaza vezicala, in care calculul obstrueaza intermitent orificiul ureteral in timpul mictiunii. Obstacolele subvezicale, care reprezinta cele mai frecvente cauze de disurie, sunt determinate de leziuni ale prostatei (adenom, carcinom, inflamatie), cu compresiunea uretrei prostatice. Alte cauze pot fi stricturile uretrale, care sunt de regula cicatriceale secundare uretritelor gonococice (sau dupa alte infectii) sau stricturile congenitale.
– leziunile neurologice (de exemplu, leziunile maduvei sacrate sau ale plexului sacrat) pot determina asa-numita disurie neurogena.

Din cauza faptului ca vezica urinara nu se goleste complet, apare un reziduu urinar vezical postmictional si, prin cresterea presiunii in vezica in timpul mictiunii, poate sa apara refluxul vezico-ureteral. Existenta acestui reziduu creeaza conditii propice pentru aparitia infectiilor cailor urinare: cistita, pielonefrita. Refluxul poate determina si ureterohidronefroza, adica dilatarea ureterelor, a bazinetului si a calicelor, care favorizeaza de asemenea infectia urinara. In timp, hidronefroza poate duce la atrofie si insuficienta renala.

Evident, sumarul se urina si uricultura sunt necesare in toate cazurile. In cazul rezultatelor pozitive se poate incepe tratamentul. Se recomanda si examenul microscopic al secretiei uretrale sau vaginale si efectuarea de culturi, daca se poate preleva suficient material.
In cazul barbatilor se poate face masaj prostatic pentru stimularea secretiei. Chiar si numai 4 leucocite pe campul microscopic poate sugera uretrita. Se recomanda efecturea de culturi pentru Gonococ si Chlamydia.
In cazurile de disurie persistenta sunt necesare o urografie si o cistoscopie. Se recomanda consultatia unui medic urolog inaintea inceperii acestor investigatii.
In cazurile de pielonefrita acuta sunt necesare si hemoculturi. Daca exista piurie (puroi in urina) persistenta sunt necesare culturi cu medii speciale pentru bacili anaerobi sau bacili Koch. Examinarea rectului si vaginului ar trebui facuta de fiecare data.