Leptospiroza

Leptospiroza este o boală infecţioasă acută din grupul zooantroponozelor, provocată de mai mulţi microbi cu denumirea de leptospire, care pătrund în organismul uman pe diverse căi, fiind transmise de la animale, manifestându-se clinic prin simptome de intoxicaţie pronunţate, temperatură înaltă, cefalee, dureri musculare, mai ales în gambe, afectarea rinichilor, ficatului, sistemului nervos şi a celui cardiovascular, de asemenea prin apariţia icterului şi sindromului hemoragic la o parte din bolnavi.

Agenţii patogeni ai acestei maladii (sunt leptospirele-microorganisme în formă de spirală de mai multe tipuri). Denumirea provine din latină leptos – moale, firav şi speiră– spirală. Umezeala sporită este o condiţie favorabilă de existenţă a lor. În apă şi solul umed ele supravieţuiesc până la o lună de zile. Leptospirele sunt destul de rezistente la temperaturi joase, spre exemplu, în gheaţă trăiesc aproape 3 luni de zile, în carne şi alte alimente- 5-10 zile.

În schimb sunt sensibile la temperaturi înalte: la temperatura +50°C pier peste 25-30 min., la temperatura de fierbere (+100°C) – momentan. De asemenea, aceşti microbi pier rapid şi în mediul uscat, îndeosebi sub acţiunea razelor solare sau a soluţiilor dezinfectante.

Sursa de infecţie mai frecvent o constituie şobolanii, şoarecii şi alte rozătoare. De asemenea, mai pot servi ca sursă de infectare diverse animale domestice ca porcinele, bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele, păsările, câinii, pisicile etc.

Din organismul animalelor bolnave sau purtătoare de microbi leptospirele se elimină cu urina, masele fecale, infectând bazinele de apă, solul şi produsele alimentare. Animalele se pot infecta în timpul păscutului, consumării apei din bazinele infectate, mai ales de rozătoare; prin nutreţul infectat ori prin intermediul aşternutului molipsit de leptospire.

Un mare pericol în răspândirea leptospirozei şi nu numai în anotimpul de vară, îl prezintă inundaţiile, care în ultimul timp s-au îndesit pe meleagurile noastre, spălând cu ploile torenţiale toată murdăria din grajdurile animaliere, şi prin urmare infectând diverse surse acvatice.

Oamenii se îmbolnăvesc de leptospiroză în timpul scăldatului în iazuri, râuri, spălatului în bălţi, băltoace, pârâiaşe; în timpul lucrărilor agricole pe terenurile umede, la pescuit, păscând turmele de oi sau cirezile de vite, hergheliile de cai, de asemenea la îngrijirea animalelor şi tăiatul lor.

Sunt în pericol de a se molipsi de leptospiroză, veterinarii, zootehnicienii, persoanele de la ferme, îndeosebi în timpul sacrificării animalelor, prelucrării cărnii şi a materiei prime de la abatoare şi combinatele de carne; prin consumarea apei şi ale altor alimente infectate de rozătoare, precum şi a laptelui crud al animalelor bolnave.

În Romania focarele de leptospiroză se concentrează mai des vara între copiii, care se scaldă în iazuri, bălţi, pâraie, contaminate de urina animalelor bolnave.

Agentul patogen pătrunde în organismul uman prin pielea traumatizată sau mucoasa lezată a cavităţii bucale, nazale, oculare; prin tractul gastrointestinal, prin alte organe şi sisteme. Ajunse în organism leptospirele nimeresc în sânge, unde se multiplică considerabil, pătrunzând în diverse organe: în rinichi, ficat, splină, cord, muşchii scheletari, atacând vasele sangvine şi chiar meningele creierului, şi provocând maladia propriu-zisă.

Boala la om se desfăşoară după o perioadă de incubaţie, cu durata de 2-30 zile, în medie de 7-10 zile, derulând cu sau fără icter. De menţionat, că în ultimii ani la noi în ţară, leptospiroză decurge mai des sub formă icterică gravă, fiind provocată de leptospira icterohemoragică. Maladia se începe brusc, brutal cu o febră ridicată, până la +39-40°C, cu frisoane puternice, dureri intense de cap, insomnie, dureri în articulaţii, muşchi, mai cu seamă în cei de la gambe, cu o slăbiciune generală.

La bolnavi dispare pofta de mâncare, pot avea loc vertijuri, greţuri, vome şi dureri în abdomen. Curba termică este mai frecvent biondulară, cu o durată de 5-9 zile sau mai mult. Oamenii bolnavi de leptospiroză au o înfăţişare exterioară caracteristică. Faţa le este hiperemiată (înroşită) şi tumefiată, ochii sunt roşii (sclerită pronunţată), uneori cu hemoragii sclerale.

În cazuri grave pot avea loc hemoragii nazale, intestinale şi, de regulă, apar petişii pe piele şi mucoase. Mai pot fi erupţii rozeolice ori papuloase deseori pe mucoase şi piele, mai ales în leptospiroză provocată de L. icterohemoragică. În ea apare un icter progresant cu o durată în medie de 2-3 săptămâni. Ficatul şi splina se măresc în volum; urina capătă o culoare întunecată şi se elimină în cantităţi micşorate.

Datorită acestui fapt starea bolnavului se înrăutăţeşte brusc. La el apar simptome de insuficienţă renală. Dacă ajuns în aşa stare, bolnavul nu se adresează imediat medicului, maladia poate avea un final tragic. De menţionat, că din cei 105 bolnavi cu leptospiroză, supravegheaţi de noi în forma uşoară a maladiei s-au înregistrat numai la 5%, medie – la 53% şi gravă – la 42%.

În unele cazuri leptospirele atacă meningele, şi atunci boala evoluează sub formă de meningită. Dacă maladia ajunge la aşa o întorsătură, starea bolnavului se agravează brusc, progresează durerile de cap, încât devin chinuitoare, apare o vomă repetată, greţuri, simptome meningiene, progresează ridoarea cefei, se dereglează psihica şi pot avea loc consecinţe grave.

În prezent medicina cunoaşte metode destul de eficiente pentru tratarea leptospirozei. Însă cu cât bolnavul este spitalizat mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient. Din păcate, nu întotdeauna cei, care s-au îmbolnăvit se adresează imediat medicului. Din cazurile analizate, numai 45% din pacienţi s-au adresat la medic în primele 2-3 zile a maladiei; 33% – după ziua a 6-a de boală, dintre care 11% – după ziua a 10-a.

Măsurile de prevenire a îmbolnăvirii oamenilor de leptospiroză trebuie să fie concentrate asupra:

  • sursei de infecţie;
  • căilor de răspândire;
  • asupra organismelor receptive.

Rozătoarele trebuie de nimicit sistematic, prin metode mecanice, fizice şi chimice. Animalele domestice bolnave sau purtătoare de leptospire trebuie de depistat, fiind examinate şi tratate de către veterinari. Se prevede controlul riguros a posibilităţilor de infectare cu leptospire a animalelor la abatoare, combinatele de carne, precum şi expertiza cărnii.

Este necesară protecţia surselor acvatice (izvoare, fântâni, râuri, lacuri etc), de infectare cu lichidele de scurgere de la grajduri, unde se află animalele. Nu se admite scăldatul sau utilizarea în uz casnic a apei din iazurile, unde se adapă şi se scaldă vitele.

Deoarece leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin mucoasele şi pielea lezată, se recomandă ca persoanele, ce muncesc în localităţile mlăştinoase, să fie asigurate cu încălţăminte, mănuşi de cauciuc şi cu apă potabilă calitativă. De asemenea în haine de protecţie trebuie să fie îmbrăcate persoanele, care prelucrează carnea la abatoare şi combinatele de carne şi a peştelui congelat.

Nu trebuie de uitat, că leptospiroza poate fi mult mai uşor prevenită decât tratată.

Proctolog