Nistagmus
Termenul de Nistagmus reprezinta miscarile patologice, involuntare si sacadate ale ochilor, de obicei de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.
Nistagmusul fiziologic poate fi : nistagmusul optocinetic, denumit si nistagmusul caii ferate, se observa atunci cand ochii incearca sa urmareasca imaginile care le trec prin fata. Nistagmusul vestibular este provocat de o excitatie sau de o paralizie tranzitorie a unuia sau ambelor labirinturi ale urechii interne, cauzat, de exemplu, de o rotatie pe un scaun turnant sau de o injectare de apa rece sau calduta in ureche.
Nistagmusul patologic pot fi : nistagmusurile congenitale, cauzate de leziuni oculare, neurologice sau fara cauza precisa, se manifesta inca de la nastere sau din prima copilarie si uneori se atenueaza cu timpul. Ele pot insoti alte boli oculare congenitale precum cataracta, albinismul, strabismul, leziunile corioretiniene. Ele pot fi observate, de asemenea, in cursul unor afectiuni neurologice sau pot aparea in mod izolat, legat sau nu de ereditate.
Nistagmusul in resort este forma cea mai obisnuita a nistagmusurilor congenitale: ochii se misca lent intr-un sens pe orizontala, apoi rapid in sens contrar. Nistagmusul pendular se manifesta prin secuse ritmice si orizontale de durata egala. Nistagmusurile congenitale se intensifica la oboseala, la emotii, la eforturile de atentie. Copilul poate opri voluntar aceste nistagmusuri; el isi intoarce atunci frecvent capul, intotdeauna in aceeasi parte si risca sa sufere un torticolis.
Nistagmusurile dobandite pot aparea la adolescenta sau la varsta adulta; ele sunt atunci semnele unor afectiuni neurologice, ca scleroza in placi, ale unei tumori cerebrale sau vestibulare, insotita de tulburari ale auzului, sau ale unei leziuni a creierului mic.
Electronistagmografia permite identificarea diferitelor forme de nistagmus. in cazul nistagmusurilor congenitale, purtatul lentilelor corectoare cu prisme da posibilitatea suprimarii pozitiei defectuoase a capului. Atunci cand acest tratament este eficace, o interventie chirurgicala, variabila dupa tipul de nistagmus si dupa cauza sa, poate permite o ameliorare definitiva. Nistagmusurile dobandite dispar cu tratamentul cauzei lor, atunci cand acest tratament este posibil.
Investigatiile de laborator de baza includ: testarea acuitatii vizuale, campurile vizuale, audiograma, radiografia craniului, mastoidelor si oaselor temporale. Daca aceste teste sunt negative sau neconcludente se pot face tomografia sau RMN-ul cerebral.
Pentru diagnosticul sclerozei multiple sau al neurosifilisului este necesara punctia spinala.
Se recomanda consultatia unui neurolog inaintea inceperii unor investigatii costisitoare.
Pentru stabilirea diagnosticului sunt uneori necesare cisternografia sau angiografia arterei bazilare. Pentru vizualizarea circulatiei vertebro-bazilare, angiografia RMN este o metoda neinvaziva excelenta.