Sindrom Horner

04/06/201906/10/2019 Proctolog

Sindromul Horner este un sindrom caracterizat prin asocierea urmatoarelor simptome: pleoapa cazuta, pupila micsorata (mioza), enoftalmie (ochi adanciti in orbite) si absenta secretiei lacrimale pe partea afectata. Sindrom Horner

Sindromul Horner apare ca urmare a unei leziuni la nivelul lantului simpatic cervical. In functie de nivelul leziunii, poate aparea si anhidroza (reducerea secretiei sudorale) de partea afectata a fetei, pierderea reflexului ciliospinal si flush (datorita vasodilatatiei).
La copii, sindromul Horner se poate prezenta si sub forma unei diferente între culoarea ochilor (heterocromie), deoarece lipsa stimularii simpatice in perioada copilariei interfera cu sinteza de melanina din stratul superficial al irisului.

Cauzele sindromului Horner pot fi multiple: compresia ganglionului simpatic cervical inferior (stelat) de catre o tumora de varf pulmonar (Pancoast Tobias), sindrom medular lateral, traumatisme in regiunea cervicala, infectii ale urechii medii, anevrism aortic, neurofibromatoza tip I, gusa tiroidiana, dilatatie a trunchiului venos tireocervical, cancer tiroidian, scleroza multilpla, disectie de artera carotida, paralizie Klumpke, tromboza de sinus cavernos, simpatectomie, seringomielie, sindrom de vena cava superioara, dupa interventii chirurgicale.

Leziunea in sindromul Horner poate fi localizata la nivelul primului neuron (leziuni centrale care implica calea spino-hipotalamica), la nivelul deutoneuronului (leziuni preganglionare – cum se intampla in tumorile Pancoast Tobias) sau la nivelul celui de-al treilea neuron (leziuni postganglionare – cum este cazul unei tromboze de sinus cavernos).

Manifestarile sindromului Horner apar de aceeasi parte a sediului leziunii. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, prin obervarea celor 3 semne asociate si este confirmat de o serie de teste paraclinice:

absenta midriazei la administrarea de cocaina (cocaina blocheaza recaptarea noradrenalinei, crescand concentratia sa din fanta sinaptica si ducand la dilatarea pupilei; in cazul sindromului Horner, datorita lipsei de noradrenalina, administrarea de cocaina nu va produce midriaza).
testul cu hidroxiamfetamina (paredrina): este util pentru localizarea leziunii (pre- sau postganglionara). Daca cel de-al treilea neuron este intact, amfetamina va duce la eliberarea de noradrenalina în fanta cu aparitia consecutiva a midriazei. In cazul în care leziunea este chiar la nivelul celui de-al treilea neuron, amfetamina nu va avea niciun efect iar pupila va ramâne miotica. Nu exista niciun test farmacologic pentru diferentierea unei afectari a protoneuronului de o leziune a deutoneuronului.

Este important de diferentiat intre menifestarile din sindromul Horner si alte cauze de ptoza palpebrala (afectare a nervului oculomotor – pupila este midriatica, miastenia gravis) sau alte cauze de anizocorie (inegalitate pupilara).