Mancarime pe tot corpul

Mancarime pe tot corpul – Prurit generalizat – este o senzatie de mancarime care afecteaza totalitatea corpului uman. Pruritul este o senzaţie neplacuta care provoaca nevoia de scarpinat continuu.

Pruritul generalizat este fie de origine interna, fie de origine dermatologica.

Pruritul generalizat de origine interna

Colestaza hepatica , insotita sau nu de icter, reprezinta o cauza majora de prurit, uneori sever (in special in ciroza biliara primitiva).Pruritul se datoreaza probabil actiunii iritative asupra terminatiilor nervoase cutanate a sarurilor biliare acumulate in tegumente. Histamina, aflata in concentratie mai mare in sangele hepaticilor, ar avea de asemenea un rol, mai ales in cazul pruritului care precede icterul. Supresia retentiei biliare determina in general vindecarea. Totusi, se pare ca nu exista o corelatie intre intensitatea pruritului si nivelul seric sau cutanat de acizi biliari. Colestiramina, care cheleaza acizii biliari, ramane medicamentul cel mai frecvent utilizat in pruritul colestatic. Totusi, eficacitatea sa este inconstanta. Ameliorari s-au obtinut de asemenea cu fenobarbital, rifampicina, si mai ales cu ultraviolete B. Studii recente au aratat ca antagonistii morfinici (naloxon) determina disparitia pruritului.

Insuficienta renala cronica– Este o cauza relativ frecventa de prurit, mai ales la persoanele ce fac hemodializa. Cauzele sunt multiple: hiperparatiroidismul secundar, supraincarcarea cu aluminiu, nivelul crescut de histamina, hipervitaminoza A la nivelul epidermului, xeroza cutanata, anomalii morfologice ale fibrelor senzitive subepidermice. Aspectul histologic arata diminuarea numarului glandelor sudoripare si sebacee si cresterea densitatii mastocitelor tisulare. Diferitele tratamente propuse au o eficacitate inconstanta: colestiramina, ultravioletele B, emolientele, perfuziile cu lidocaina sau heparina. De asemenea se urmareste scaderea concentratiei serice de fosfati prin cresterea frecventei sedintelor de hemodializa si printr-o dieta saraca in proteine, iar intr-un hiperparatiroidism rebel se face paratiroidectomia. Antagonistii opioizi ar putea reprezenta o terapie de viitor. Transplantul renal da cele mai bune rezultate.

Cauzele endocrine sunt rare. In hipertiroidism pruritul este accentuat prin hipertermia cutanata. Alte cauze posibile sunt: hipotiroidismul, hiperparatiroidismul, hipoparatiroidismul. Contrar ideilor vechi diabetul nu este o cauza de prurit generalizat.

Pruritul gravidic apare in trimestrul al III-lea, mai ales in caz de nasteri multiple. Este urmarea unei colestaze intrahepatice in general anicterica. Daca colestaza usoara nu prezinta nici un risc nici pentru mama nici pentru fat, cea severa creste riscul de nastere prematura sau moarte fetala. Diagnosticul se pune pe dozarea fosfatazei alcaline, transaminazelor, nivelului sanguin al sarurilor biliare postprandial. Colestiramina este eficace in 80% din cazuri. S-adenozilmetionina poate sa scada colestaza. In absenta retentiei biliare trebuie sa ne orientam spre afectiuni particulare femeii insarcinate: herpes gestationis sau papule si placi urticariene la debut.

Hemopatiile reprezinta de asemenea o etiologie clasica. Pruritul acvagenic poate sa apara in poliglobulie, sindromul hipereozinofilic sau in mielodisplazie. In policitemia vera pruritul poate preceda uneori cu cativa ani debutul bolii. Pruritul este determinat de cresterea nivelului plasmatic al histaminei, precum si prin eliberarea de serotonina si prostaglandine de catre plachetele agregate. Studii recente au demonstrat rolul important al acetilcolinei precum si al activitatii fibrinolitice tisulare crescute. Inhibitorii de prostaglandine (aspirina 1g/zi) si antiserotoninergicele (ciproheptadina, pizotifen) sunt uneori eficace. Se citeaza rezultate bune dupa tratamentul local cu hioscina (actioneaza asupra acetilcolinei cutanate). Un prurit izolat, sever, poate reprezenta timp de mai multe luni singura manifestare clinica a unui limfom Hodgkin sau nonHodgkin (in limfomul Hodgkin este un factor de prognostic prost).

Alte cauze hematologice: leucemia limfatica, mielomul multiplu, anemia feripriva. O carenta de fier chiar in absenta anemiei poate fi o cauza de prurit rebel la tratament.

Neoplaziile – La persoanele in varsta trebuie cautat un cancer profund. Totusi, la persoanele ce prezinta un prurit izolat, incidenta neoplaziilor viscerale nu pare sa fie mai crescuta decat in populatia generala. Cu toate acestea, pruritul se comporta ca un veritabil sindrom paraneoplazic- dispare dupa cura cancerului.

Infectiile –Infectia cu HIV in stadiul avansat se insoteste de prurit. Emolientele sunt uneori eficace, dar cele mai bune rezultate se obtin cu inhibitorii de prostaglandine (indometacin) si ultraviolete B. Parazitozele interne (helmitiaza in faza de invazie, filarioza, distomatoza) reprezinta de asemenea o cauza de prurit. In filarioza este simptomul cel mai precoce.

Medicamentele pot determina uneori un prurit izolat fara o eruptie cutanata: medicamentele inductoare de colestaza (clorpropamid,tolbutamid, steroizii anabolizanti, captopril, contraceptive orale) ,interferonul a,chinidina, opiaceele, antiretroviralele. Efectul colestatic al contraceptivelor orale este atribuit estrogenilor. Estrogenii intervin in diverse etape ale formarii bilei. Majoritatea persoanelor ce folosesc contraceptive prezinta tulburari in functia de excretie biliara evidentiate de exemplu prin alterarea clearancelui plasmatic al sulfobromoftaleinei. Un numar mic de persoane prezinta o colestaza cu prurit si icter. Histologic poate fi gasita o colestaza fara inflamatie sau o necroza a celulelor hepatice. Se pare ca exista o predispozitie genetica, fapt relevat de incidenta crescuta la populatia din Chile si Scandinavia.Intreruperea administrarii duce la vindecare in 2-3 luni.

Pruritul psihogen trebuie sa ramana un diagnostic de excludere. Chiar in fata unei boli psihice trebuie atent excluse celelalte cauze de prurit. In plus, toate pruriturile cronice, si mai ales cele intense, rebele si care determina insomnie pot avea o reactie psihica ale carei manifestari sunt uneori dificil de diferentiat de o patologie psihica primitiva. Mecanismul patogen ar putea avea la baza excitarea centrilor integrativi ai senzatiei de prurit sau dereglarea mecanismelor de control.

Pruritul generalizat de origine dermatologica

Desi este cel mai frecvent, in absenta leziunilor elementare, acest diagnostic nu poate fi pus decat dupa eliminarea unei boli organice.

Abuzul de produse de igiena corporala (sapun, detergent) si spalatul frecvent pot provoca prurit prin uscarea pielii, mai ales la persoanele in varsta.

Pruritul la aer, ce survine in momentul dezbracarii datorita frictiunii, schimbarii temperaturii, electricitatii statice, apare la persoanele in varsta sau la atopici.

Modificarile de mediu– temperatura, umiditate, curenti de aer- pot sa fie o cauza la persoanele in varsta .

Pruritul senil este foarte frecvent la persoanele peste 70 ani. Are multiple cauze: atrofia cutanata, xeroza, un grad crescut de sensibilitate la agresiunile din mediu, factori neurologici, factori psihologici. In toate cazurile pruritul senil trebuie sa ramana un diagnostic de excludere.

Pruritul poate preceda aparitia unui pemfigoid, limfom cutanat cu celule T sau zona zoster.

In sfarsit, diagnosticul de scabie la debut poate fi dificil, mai ales la persoanele cu o igiena corporala corecta.

Pruritul localizat

Pruritul pielii capului apare in pediculoza, intoleranta la produsele capilare, diabet zaharat, stres.

Pruritul partii superioare a toracelui se intalneste in neuropatia senzoriala izolata, cancerul tiroidian, neoplazia endocrina multipla sau poate fi idiopatic.

Pruritul brahioradial este o fotodermatoza intalnita in zonele tropicale.

Pruritul poate fi in legatura cu o leziune cerebrala (AVC, neoplasm) si in acest apare in teritoriul neurologic afectat.

Pruritul anogenital poate avea o cauza parazitara (oxiuri), iatrogena (utilizarea de topice iritante), proctologica (hemoroizi interni). Destul de frecvent este in legatura cu greseli de igiena, dieta sau de origine psihica.