Structura stomacului
Grosimea peretelui stomacului e de aproximativ 3 mm. Structura sa e adaptata in vederea asigurarii celor doua functiuni esentiale ale sale: functia de rezervor al alimentelor, cu evacuare intermitenta si functia de digestie, asigurata de sucul gastric. In constructia sa anatomica intra patru tunici. De la interior acestea sunt: tunica seroasa, tunica musculara, stratul submucos, tunica mucoasa.
Tunica seroasa
Tunica seroasa este formata de peritoneu . Acesta nu imbraca in intregime stomacul. Pe fata posterioara a fundului se afla o zona lipsita de peritoneu, la nivelul careia stomacul adera de diafragma. De la stomac se intind spre organele invecinate, trei formatiuni peritoneale: omentul mic, ligamentul gastrocolic si ligamentul gastroilenal.
Stratul subseros este format dintr-o patura subtire de tesut conjunctiv, pe care se aplica seroasa.
Tunica musculara cuprinde trei planuri de fibre:
– planul superficial este format de fibre longitudinale;
– planul mijlociu de fibre circulare;
– planul profund de fibre oblice sau ansiforme.
Tunica musculara a stomacului
Tunica musculara constituie aparatul motor activ al stomacului, care realizeaza:
– depozitul alimentelor ingerate;
– amestecarea acestora cu sucul gastric pana ce se formeaza un amestec semifluid, numit chimul gastric
– golirea lenta, intermitenta a chimului din stomac in duoden, intr-un ritm adecvat pentru efectuarea digestiei intestinale.
Tunica submucoasa
Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctivo-elastic lax; in ea se gasesc numeroase vase, terminatii nervoase si plexul nervos submucos Meissner. Ea permite adaptarea mucoasei la modificarile de forma ale stomacului si la miscarile cauzate de musculatura.
Tunica mucoasa are o coloratie rosiatica, deosebindu-se net de cea esofagiana ( alba-cenisie). Ea reprezinta aproape jumatate din grosimea totala a peretelui gastric; masoara aproximativ 1 mm in regiunea cardiaca si 2 mm in regiunea pilorica a corpului.
Tunica mucoasa
Tunica mucoasa reprezinta principala componenta morfologica si functionala a peretelui stomacal. Ca alcatuire microscopica, ea are o structura complexa fiind formata dintr-o componenta epiteliala si una conjunctiva. Componenta epiteliala la randul ei este reprezentata prin: epiteliu de suprafata cu functie esentiala de protectie si aparatul glandular intraepitelial. Prin glandele sale, mucoasa reprezinta aparatul secretor al stomacului.
Vascularizatia si inervatia stomacului
Arterele stomacului provin din cele trei ramuri care pornesc din trunchiul celiac: artera hepatica, artera splenica si artera gastrica stanga. Ramurile lor se anastomozeaza si formeaza doua arcade arteriale dispuse de-a lungul celor doua curburi ale stomacului.
Din artera hepatica pleaca: artera gastrica dreapta,care merge inaintea pilorului si apoi urca pe curbura mica; artera gastroduodenala trece inapoia pilorului si emite gastroepiploica dreapta care urca pe curbura mare. Artera splenica da nastere arterei gastroepiploice stangi aceasta coboara pe curbura mare si arterelor gastrice scurte, care trec prin ligamentul gastrolienal si iriga fundul stomacului. Artera gastrica stanga urca prin ligamentul gastropancreatic, ajunge in regiunea cardica si apoi coboara de-a lungul curburii mici.
Se formeaza astfel: arcul arterial al curburii mici, rezultat prin anastomozarea in plin canal a arterelor gastrice stanga si dreapta; arcul arterial al curburii mari format prin anastomozarea in plin canal a arterelor gastroepiploice stanga si dreapta.
Venele stomacului corespund in general arterelor. Ele se formeaza din retele capilare situate in submucoasa; strabat grosimea peretilor gastrici, se aduna sub seroasa si se arunca apoi in trunchiuri colectoare. Acestea sunt dispuse de-a lungul celor doua curburi, alaturi de arcurile arteriale, si se varsa in vena porta. Venele gastrice, dreapta si stanga, se varsa direct in trunchiul venei porte:
– vena gastroepiploica dreapta se varsa in vena mezenterica superioara;
– vena gastroepiploica stanga si venele gastrice scurte sunt tributate venei lienale.