Procto.ro – Ghid de sanatate si medicina

Tipuri de cancer

Tipuri de cancer
octombrie 20
20:07 2011

Boala Hodgkin

Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvoltă în sistemul limfatic. Boala Hodgkin este un limfom mai puţin comun, iar celelalte cazuri de cancer în sistemul limfatic se numesc limfoane non-Hodgkin.

Sistemul limfatic face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajută organismul să lupte împotriva bolilor şi infecţiilor. Sistemul limfatic include o reţea de vase limfatice foarte subţiri, asemănătoare cu vasele de sânge, care traversează întreg organismul. Vasele limfatice transportă limfa, fluid incolor, apos care conţine celule care apără organismul în cazuri de infecţii numite limfocite.

De-a lungul acestei reţele se găsesc formaţiuni sub forma de noduli numiţi ganglioni limfatici, grupaţi, localizaţi în regiunea axilei, inghinal, zona gâtului, torace şi abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) şi măduva roşie. Ţesut limfatic se mai găseşte şi în alte părţi ale organismului precum stomac, intestine şi piele.

Cancerul este un grup de numeroase boli care se dezvoltă la nivelul celulei, unitatea de bază a organismului. Pentru a înţelege boala Hodgkin este bine să se cunoască activitatea normală a

celulelor şi ce se întâmplă când ele devin canceroase. Organismul este constituit din multe tipuri de celule. În mod normal, celulele cresc şi se divid numai când organismul are nevoie. Acest proces păstrează organismul sănătos. Uneori, celulele continuă să se dividă chiar şi atunci organismul nu mai are nevoie de ele, creând o masă de „extra-ţesut”. Această masă se numeşte tumoră. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase).

În boala Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid rapid şi cresc fără control sau ordine. Deoarece ţesut limfatic se găseşte în foarte multe părţi ale organismului, boala Hodgkin poate începe de oriunde. Poate începe de la un singur nodul limfatic, un grup de ganglioni, sau, uneori, din măduva roşie sau splină. Acest tip de cancer are tendinţa să se extindă la următorul grup de ganglioni. De exemplu, dacă apare la nivelul gâtului, se extinde prima dată la ganglionii din jurul oaselor gâtului şi apoi la ganglionii din

regiunea braţelor şi a pieptului. Apoi, se extinde şi în celelalte părţi ale organismului.

Cancerul cerebral

Creierul este format din celule nervoase (neuroni) şi celule care asigură desfăşurarea normală a activităţii şi funcţiilor acestora (celule gliale). Aceste celule sunt protejate de 3 membrane reunite sub denumirea de meninge cerebral şi acoperite apoi de structurile osoase ale scalpului. Oasele craniului sunt structuri dure, nedeformabile, astfel încât dezvoltarea unei tumori intracraniene duce la apariţia unei presiuni ce poate afecta sau distruge celulele nervoase.

Tumorile cerebrale pot fi primare (cu debut la, nivelul neuronilor, celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) sau secundare, caz în care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi se întâlnesc de obicei în cancerul pulmonar, de sân sau de piele. Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtând denumirea de glioame.

Ele pot fi:

– benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul alăturat, caz în care pot fi extirpate;

– maligne, care cresc rapid şi se pot răspândi în alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical apare în urma dezvoltării celulelor canceroase în zona colului uterin. Cauza sa poate fi de natură virală (papilloma virus uman -HPV), tramsmisibil prin contact sexual.

Cancerul de col uterin are o evoluţie lentă, de cca 10 -15 ani. Depistat precoce, el este vindecabil.

Cancerul colorectal

Cancerul colorectal reprezintă prezenţa celulelor canceroase în colon (ultimii 2 m ai intestinului gros), în rect (ultimii 20 cm din colon), sau în cec (o pungă situată în partea inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon şi rectal se confundă.

Persoanele cu risc sunt cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică ulcerativă (leziuni în ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, boala Crohn, cancer de sân şi persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială.

Cancerul esofagian

Esofagul este un tub gol prin care se transportă hrană şi lichide din gât spre stomac. Când cineva înghite, pereţii musculari ai esofagului se contractă împingând hrana jos, în stomac.Glandele care căptuşesc esofagul, produc mucus care umezeşte traiectul şi face înghiţirea mai uşoară. Esofagul e situat în spatele traheei şi are aproximativ 25,4 cm

Cancerul care începe în esofag este de două tipuri : de tip carcinom şi de tip adenocarcinom.

Carcinomul apare în celulele ce căptuşesc esofagul. Acest tip de cancer apare în partea superioară şi medie a esofagului.

Adenocarcinomul se dezvoltă de obicei în ţesutul glandular din partea inferioară a esofagului. Tratamentul este acelaşi pentru ambele tipuri de cancer esofagian. Dacă cancerul se răspândeşte în afara esofagului, apare întâi în nodulul limfatic (nodul limfatic face parte din sistemul imunitar al corpului). Cancerul esofagian se poate răspândi în orice parte a corpului, inclusiv ficat, plămâni, creier şi oase.

Factorii de risc nu se cunosc cu exactitate. Studiile arată că următorii factori duc la creşterea riscului de apariţie a cancerului esofagian :

  • vârsta – majoritatea bolnavilor au peste 60 de ani.
  • sexul – este mai frecvent la barbaţi.
  • fumatul – este unul din cei mai importanţi factori de risc.
  • consumul de alcool – este de asemenea un factor major de risc, în special dacă se asociază cu fumatul.
  • iritaţie de durată – la baza esofagului, din cauza acidului din stomac care urcă şi irită ţesuturile. Celulele din această zonă irită, cu timpul se modifică şi tind să pară asemănătoare
  • celulelor care căptuşesc stomacul. Aceasta, este o stare premalignă care poate evolua într-un adenocarcinom.
  • alte tipuri de răniri ale esofagului, ca: îngurgitarea de leşie, substanţe caustice.
  • istoria medicală a pacientului – cel care a avut un cancer în zona capului, gâtului prezintă riscul de a avea un cancer esofagian.

S-au observat însă cazuri în care persoane ce prezentau aceste riscuri nu au făcut cancer la esofag, după cum alţi bolnavi de cancer esofagian nu au prezentat nici unul din aceste riscuri.

Studiile continuă în privinţa factorilor de risc ale cancerului esofagian.

Cea mai bună cale de a preveni cancerul esofagian este de a renunţa (sau a nu începe niciodată) la fumat şi de a limita consumul de alcool

Cancerul gastric

Cancerul de stomac apare cu o frecvenţă deosebită. El se manifestă cu precădere la persoanele de vârsta mai înaintată. Şansele de vindecare sunt excelente dacă boala este descoperită în faza timpurie. În stadii avansate prognoza este desigur mult mai sumbră.

Factori care măresc riscul îmbolnăvirii cu cancer la stomac :

Cauzele nu se cunosc cu exactitate, dar cu siguranţă următorii factori joacă un rol important :

  • Consumul de alcool
  • Nicotina
  • Alimentele afumate
  • Alimentele prăjite, în speţă grătarele
  • Alimente alterate, cu precădere pâinea mucegăită


Cancerul laringian

Alterarea vocii şi răguşeala (disfonia) reprezintă oportunitatea de a atrage atenţia asupra unor afecţiuni ale corzilor vocale, care pot semnifica şi cancer.

În cancerele cu localizare sub corzile vocale (subglotice), disfonia se instalează tardiv, manifestarea iniţială fiind dispneea (dificultate în respiraţie), care este permanentă sau intermitentă şi se agravează la eforturile fizice. În localizarea supraglotică dificultatea şi devierea la deglutiţie, reprezintă simptomul major.

Alături de acestea apar alte simptome subiective: jena faringo-laringiană, senzaţie de corp străin hipofaringian (în partea inferioară a faringelui), tulburări parestezice (pacientul nu simte o parte a gâtlejului), dureri cu localizare otică (în ureche).

Cancerul laringian netratat, indiferent de localizare şi de forma histologică (de tipul de celule din care e format), evoluează spre obstrucţia completă a lumenului laringian, către extensie ganglionară, metastaze la distanţă, caşexie (slăbire foarte accentuată), exitus (moarte).

În evoluţia unui cancer laringian se evidenţiază patru etape:

1. perioada de debut – se manifestă doar prin disfonie (răguşeală)

2. perioada de stare – la disfonie se adaugă dispneea (greutate în respiraţie), care se accentuează pe masura obstruării lumenului laringian;

3. perioada disfagică (dificultăţi în înghiţire) – procesul tumoral a invadat regiunile vecine ale laringelui (hipofaringele, valeculele, sinusurile piriforme şi baza limbii);

4. perioada terminală, casectică – are loc diseminarea generală (cancerul invadează toate organele din corp).

Leucemia

Leucemia este un tip de cancer.Cancerul reprezinta un grup de peste 100 de maladii care au doua lucruri in comun.Unul este acela ca anumite celule ale organismului devin anormale .Altul este acela ca organismul continua sa produca aceste tipuri de cellule anormale.

Leucemia este cancerul celulelor sangvine.


Limfedemul

Limfedemul, afecţiune manifestată printr-o îngroşare a unui segment al corpului, cauzat de acumularea de lichid limfatic, poate apare după intervenţia chirurgicală, după radioterapia efectuată în tratamentul cancerului sau ca o afecţiune primară. Poate afecta un membru sau o altă parte a corpului. Limfedemul reprezintă umflarea (edemul) ţesuturilor aflate sub piele şi apare când limfa nu se mai poate drena.

Limfedemul poate afecta orice segment al corpului, inclusiv capul, gâtul sau organele genitale. Cel mai frecvent afectează un membru şi uneori şi zona adiacentă a trunchiului. Limfedemul poate fi moştenit; este ereditar, în unele familii existând predispoziţie pentru apariţia lui. Poate fi cauzat de dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului limfatic, afecţiune manifestată chiar de la naştere, dar uneori depistată doar mai târziu în cursul vieţii. Când boala apare fără antecedente familiale şi fără o cauză aparentă, aceasta se numeşte limfedem primar.

Cel mai frecvent, limfedemul poate apărea consecutiv unei operaţii sau radioterapiei din cadrul tratamentului cancerului. Se poate manifesta imediat după tratament sau la mai mulţi ani după, ca rezultat al unei infecţii sau traume. Acesta se numeşte limfedem secundar.

Limfedemul poate apare atunci când vasele limfatice sau nodulii limfatici sunt afectaţi ca rezultat al tratamentului împotriva cancerului. În urma operaţiei chirurgicale sau a radioterapiei, se formează ţesut cicatricial şi rutele de drenaj limfatic din acea parte a corpului se pot întrerupe parţial.

Cancerul mamar

Corpul este alcătuit din organe şi ţesuturi. La rândul lor acestea sunt alcătuite din celule.

Cancerul este o boală a acestor celule. Deşi se prezintă diferit şi au funcţii diferite, reproducerea şi repararea celulelor se face pe anumite căi ordonate şi controlate. Este posibil ca în anumite situaţii acest proces să scape controlului şi celulele să se dividă (înmulţească) anarhic (necontrolat) şi continuu, formând tumori. Tumorile pot fi benigne (bune) şi maligne (rele). Tumorile benigne sunt alcătuite din celule care nu se răspândesc în alte părţi ale corpului, dar pot produce presiuni asupra organelor şi ţesuturilor din jur după ce au crescut local.

Celulele din tumorile maligne, sau canceroase au capacitatea de a se răspândi în organul de origine, şi dacă nu sunt tratate, îl pot invada şi distruge. De multe ori celulele se desprind din tumora primară şi se răspândesc prin circulaţie în alte zone ale corpului, unde staţionează un timp, după care se pot dezvolta formând o tumoră secundară sau o metastază. Tumorile maligne nu prezintă toate aceeaşi gravitate, ele fiind cunoscute în popor sub formă de tumora femeiască sau bărbătească.

Cauzele cancerului de sân nu sunt complet elucidate dar este cert că anumite femei par să fie la un risc crescut pentru apariţia bolii.

Acestea pot fi:

  • Femei cu istoria familială a cancerului de sân, ovar sau colon la rudele de prim grad: mama, sora, fiica;
  • Femeile care nu au avut copii, sau au avut prima sarcină la termen la o vârstă târzie, peste 30 de ani, femei care nu au alăptat.
  • Femeile a căror ciclu menstrual a debutat precoce, la 12 ani sau mai precoce şi a căror menopauză s-a instalat tardiv, peste 50 de ani.
  • Femeile supraponderale, obeze, care consumă alimente bogate în grăsimi animale
  • Utilizarea anticoncepţionalelor şi riscul cancerului mamar este o întrebare încă nerezolvată pe deplin. Dar este cert că utilizarea lor la o vârstă tânără, un timp îndelungat (peste 5 – 8 ani), împiedică apariţia primei sarcini la termen fenomen ce pare că ar proteja femeia de apariţia cancerului mamar. Pe de altă parte, compoziţia actuală a contraceptivelor orale, prin dozele mici de estrogeni şi progesteroni, nu numai că nu este dăunătoare, dar le face utile în tratamentul bolilor benigne ale sânului.

Melanom

Melanomul este cel mai grav tip de cancer al pielii. În unele părţi ale lumii, în special în ţările vestice, numărul oamenilor care prezintă melanom este cu mult mai mare decât în cazul altor tipuri de cancer.

Melanomul survine atunci când celulele pigmentare ale pielii se divid necontrolat, devenind maligne, această afecţiune numinduse melanom cutanat. Melanomul poate fi ocular şi intraocular, când apare la nivelul ochiului.

Rar melanomul poate apărea în meninge, tractul digestiv, noduli limfatici sau în alte zone unde există melanocite.

Melanomul poate apărea pe orice suprafaţă a pielii. La bărbaţi apare pe trunchi, cap şi gât, iar la femei pe gambe. Persoanele de rasă neagră sau cu ten de culoare închisă au incidentă scăzută în ceea ce priveşte melanomul. Când se dezvoltă la aceste persoane, apare sub unghii, pe palme şi tălpi. Şansa de apariţie a melanomului creşte cu vârsta, dar e şi unul dintre cele mai des întâlnite tipuri de cancer la tineri.

Când melanomul se extinde, celulele canceroase se întâlnesc în nodulii limfatici, ficat, plămâni, creier, producându-se metastazarea acestor organe.

Mielomul multiplu

Mielomul multiplu este un tip de cancer careafectează anumite celule albe numite celule plasmatice.

Cancerul oral

Cancerul oral a fost considerat ca o boală a populaţiei vârstnice, în prezent însă există dovezi care arată o tendinţă de îmbolnăvire şi la pacienţii tineri.

Cei mai frecvenţi factori asociaţi cu apariţia şi dezvoltarea acestei afecţiuni sunt:

1. Asocierea fumatului cu consumul de alcool (90% dintre pacienţi au reclamat aceşti doi factori)

2. Absenţa igienei bucale

3. Factori de mediu extern (raze solare, vânt)

4. Virusuri

5. Agenţi industriali poluanţi

6. Vârstă, ereditate, felul alimentaţiei

7. Tratamente antitumorale (chirurgical, radioterapic, chimioterapic)

8. Sistemul imun de apărare al organismului

Ca toate formele de cancer şi cel oro-facial la debut e asimptomatic (lipsit de semne clinice) – motiv pentru care bolnavul nu sesizeazş abaterile de la normal, sau dacă le sesizează nu le dă importanţă, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt însoţite de durere care să alerteze bolnavul.

Pentru a şti cum să previi, este foarte important să înţelegi cum se prezintă leziunile precanceroase (cu potenţial de transformare în cancer) din sfera cavităţii orale:

1. Leucoplazia

  • pată/placard alb, culoare de la alb sidefiu, translucid (ca un fum) lăptos până la alb cenuşiu, de dimensiuni variabile, bine delimitată de mucoasa sănătoasă din jur; pată ce nu poate fi îndepărtată prin ştergere
  • poate apărea şi asociată cu eroziuni sau ulceraţii, acestea prezentînd un risc mai mare de transformare malignă
  • afectează cu preponderenţă sexul masculin, în general după vârsta de patruzeci de ani.

2. Eritroplazia

  • pată / placă roşie, cu suprafaţă catifelată, singulară sau mai multe, cu tendinţă de confluare (grupare) în general bine delimitate, dar cu contur neregulat.
  • aceste două forme se pot combina realizând leucoplazia pătată

3. Lichen plan oral

  • poate însoţi sau nu erupţia cutanată
  • plăci albe uniforme care în partea centrală au un aspect verucos (ca o conopidă) sau ca o reţea ramificată, ca o frunză de ferigă
  • evoluţia sa este de lungă durată, de obicei rebel la tratament.

4. Lupus eritematos

  • erupţie cutanată la nivelul feţei sub formă de placard roşiatic de dimensiuni variabile, la suprafaţă cu scuame groase, uscate. Când erupţia ocupă tegumentul nasului şi al obrajilor, realizează un desen comparativ cu un fluture.
  • erupţie mucoasă, leziuni ulceroase, puţin adânci de culoare gri-murdară, dureroase, asociate cu senzaţii de uscăciune a gurii şi a nasului.

5. Papilomatoza florida

  • placarde albe, cenuşi sau roze, bine delimitate; la palpare se simt noduli în grosimea obrazului

Cancerul osos

Cancerul care apare în oase se clasifică în două categorii, după locul apariţiei: cancer osos primar – adică tumoarea se formează direct în os, sau cancer osos secundar caracterizat de apariţia unor tumori localizate în sistemul osos care reprezintă metastazele unei forme de cancer apărut în altă parte a corpului. Cancerul osos primar este rar.

Cel mai des întâlnit tip de cancer, osteosarcomul, se dezvoltă în ţesuturi noi şi în oasele aflate în dezvoltare. Un alt tip de cancer, condrosarcomul apare în cartilaje. S-a dovedit că sarcomul Ewing, o altă formă de cancer osos apare în ţesuturile nervoase imature din măduva osoasă. Osteosarcomul şi sarcomul Ewing tind să apară cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, în timp ce condrosarcomul se produce cel mai adesea la adulţi.

Cancerul osos apare mai frecvent la copii şi adulţii tineri, în special după expunere la radiaţii sau tratament chimioterapic. Adulţii cu boala Paget, o formă de cancer caracterizată prin dezvoltarea anormală a noilor celule osoase, au un risc mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un număr mai mic de cazuri de cancer osos sunt datorate eredităţii.

Cancerul de prostata

La bărbaţii trecuţi de 50 de ani apar modificări ale ţesutului prostatei, care conduc la creşterea volumului acesteia. Aceasta însă nu este  echivalent unei îmbolnăviri. Mărirea prostatei poate conduce la o îngustare a canalului urinar. Jetul de urină devine mai slab, nevoia de urinare mai frecventă şi apar tulburări în cursul eliminării urinei. Aceste aspecte pot fitratate. Concomitent şi independent de aceasta poate apărea o tumoare canceroasă,care nu este condiţionată de stilul de viaţă sau de activitatea sexuală. Iniţial nu semanifestă alte semne.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolată a unor celule anormale, în interiorul plămânilor, este o formă de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă. Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupează formând ciorchine sau excrescenţe numite tumoră. Dacă celulele canceroase se înmulţesc în plămân, excrescenţa formată se numeşte tumoră pulmonară primară. Dacă celulele canceroase se separă şi trec în sânge sau în circulaţia limfatică, se pot fixa şi creşte în alte zone ale corpului (de ex : în oase) şi generează o tumoră secundară sau  etastază.

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din lume, cu incidenţa maximă la bărbaţi, şi pe locul doi la femei, după cancerul mamar.

Fumătorii şi foştii fumători au un risc crescut de a se îmbolnăvi: statisticile sugerează că peste 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumători curenţi. Există numeroşi factori incriminanţi care măresc riscul de apariţie a bolii, ca : expunerea la un fond chimic la locul de muncă sau în mediul în care trăiesc – azbest, radon, arsenic, produse petroliere, gaze de eşapament, fibre sintetice şi multe altele. Se crede şi că o dietă săracă în consum de fructe şi legume poate contribui la dezvoltarea cancerului.

Tipuri de cancer pulmonar

Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, în general, se disting două categorii:

  1. Cancer pulmonar cu celule mici (CPCM) predominant la circa 25% din cazuri
  2. Cancer pulmonar cu celule non-mici (CPCNM) predominant la circa 75% din cazuri

Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.

Cancerul pulmonar cu celule mici este de 3 tipuri:

  • carcinoame cu celule mici
  • carcinoame cu celule mixte mici şi mari
  • carcinoame cu celule mici combinate

Cancerul pulmonar cu celule non-mici poate fi subdivizat în:

Adenocarcinomul – apare cel mai frecvent la femei şi are tendinţa de a produce mase de mucus/spută în căile respiratorii mai mici. Această tumoră poate apare în cicatrici vechi din ţesutul pulmonar.

Carcinomul cu celule scuamoase (cunoscut şi sub numele de carcinom epidermoid) – apare mai frecvent la bărbaţi şi la persoanele în vârstă de ambele sexe şi este cel mai comun tip de cancer. Apare ca o excrescenţă neregulată cu celule ca perlele, cu o structură solidă. Este, de regulă, operabil.

Carcinomul cu celule mari nediferenţiate – în acest tip de cancer pulmonar tumora se dezvoltă ca o masă mare, moale, voluminoasă şi poate să apară în orice parte a plămânului, de obicei localizandu-se aproape de centrul pieptului. Adesea metastazează într-o fază timpurie.

Mai există o varietate de alte tipuri, mai rare, cele mai comune fiind mezoteliomul şi tumora carcinoidă.

Mezoteliomul: este asociat cu antecedente de expunere la azbest fie direct, fie prin persoane intermediare. În general afectează bărbaţii în vârstă, dezvoltarea cancerului durând 35-40 de ani de la începutul expunerii. Celulele canceroase se situează de obicei în ţesutul plămânului şi produc lichid. Practicarea periodică a drenajelor îmbunătăţeşte respiraţia.

Tumora carcinoidă: este o tumoră manifestată mai rar (1-2% din cazuri). Acest tip afectează celulele neuroendocrine, al căror rol este producerea hormonilor – ex. glanda tiroidă. Se întâlneşte mai des la persoanele tinere şi se diagnostichează adesea înainte de apariţia simptomele care includ înroşire, diaree, probleme cardiace şi ameţeală. Operaţia combinată cu radio- şi chimioterapie conduce la vindecare.

Alte tumori sunt atât de rare încât informaţiile curente sunt cel mai bine oferite de doctorul sau asistenta dvs. Mai jos sunt unele tipuri de cancer pulmonar mai neobişnuite:

Hamartom

Tumori ale glandei bronhiale

Limfom

Mezenchimal

Fibrom pleural

Sarcom


Cancerul testicular

Deşi nu atât de frecvent ca şi cancerul de prostată, cancerul testicular se înscrie în rândul tipurilor de boli neoplazice ce afectează populaţia masculină.

Aproximativ 3% dintre nou născuţii la termen, de sex masculin şi 30% dintre cei prematuri prezintă o incompletă coborâre a testiculelor. Coborârea definitivă are loc între vârsta de 6 săptămâni şi 3 luni. Criptorhidismul persistent (necoborârea) reprezintă cam 10% din cazurile de incidenţă a cancerului.

Poziţia contralaterală a testiculelor este factorul de origine a aproximativ 15-20% din cazurile de cancer testicular. Acest risc se poate modifica prin intervenţie chirurgicală.

Hernia inghinală apărută în special în copilărie a fost asociată cu creşterea riscului de dezvoltare a cancerului testicular la vârsta adultă. Hernia e asociată de obicei cu incompleta coborâre a testicolelor şi în acest caz este posibilă apariţia cancerului.

Dintre bolile congenitale şi genetice unele pot fi asociate cancerului testicular; astfel ar fi : hipospodias, aplazia gonadei, disgenezie gonadală mixtă (de obicei asociată cu incompleta coborâre a testiculelor sau incompleta masculinizare).

Deşi evidenţele nu sunt concludente, s-ar putea ca şi factorii socio-economici şi demografici să influenţeze declanşarea cancerului testicular.

Bărbaţii de rasă europoidă sunt mai expuşi îmbolnăvirii, la fel cei din mediul rural.

Analizele histologice dovedesc că 90-95% din cazurile de cancer testicular se datorează dezvoltării celulelor cancerigene de tip seminom, carcinom de tip embrionar, teratom şi choriocarcinom. Restul de 5% de tumori testiculare includ sarcoame, tumori limfatice şi gonadale.


About Author

Proctolog

Proctolog

Related Articles

banner hemoroizi

Ramanem conectati

    facebook     twitter     youtube     google+     rss
banner varice