Durerea dentara

Pulpita „popular numita si infectie masea” este o inflamatie a pulpei dentare ca rezultat a cariilor netratate, traumatisme sau mai multe restaurari coronare. Simptomul principal al pulpitei este durerea. Diagnosticul se bazeaza pe datele clinice si este confirmat de o radiografie dentara. Tratamentul implica indepartarea tesuturilor afectate, restaurarea dintelui deteriorat, cand este cazul obturarea canalului radicular sau chiar extragerea dintelui.

Pulpita poate sa apara atunci cand:

• Cariile avanseaza adanc  in dentina
• Un dinte necesita multiple proceduri invazive
• Un traumatism  intrerupe aportul de sange si limfa la tesutul  pulpar

Pulpita incipienta este o afectiune reversibila  in care dintele poate fi salvat printr-o simpla plomba. Ea devine ireversibila in cazul in care pulpa coronoradiculara este grav afectata, cu intreruperea fluxului sanguin si necrozarea  pulpei, care predispune la infectii si alte complicatii.

Consecintele pulpitei:

Complicatiile infectioase in urma unei pulpite includ aparitia parodontitelor apicale, abces periapical, celulita, si  osteomielita  maxilarului.

Dintii maxilarului superior  pot cauza sinuzite purulente, meningita, abces cerebral, celulita orbitala, si tromboza sinusului cavernos.

Dintii maxilarului inferior (mandibula)  pot provoca angina Ludwig, abcese faringiene, mediastinita, pericardita, empiem si tromboflebita jugulara.

Simptome si semne pulpita:

In pulpitele  reversibile, durerea apare doar atunci cand un stimul (de obicei, rece sau dulce) actioneaza asupra dintelui afectat.  In cazul in care stimulul este indepartat, durerea inceteaza dupa cateva momente.

In pulpitele ireversibile, durerea apare in mod spontan si persista cateva  minute dupa ce stimulul este indepartat. Un pacient cu pulpita poate avea dificultati in a  localiza si arata dintele de la care provine durerea, durerea este difuza, putand sa se extinda la tot hemimaxilarul sau toata hemimandibula. Durerea poate in unele cazuri sa dispara pentru cateva zile ca o consecinta a necrozei pulpare. Dar infectia se dezvolta  in continuare si se extinde prin foramenul  apical in spatiul periodontal afectand parodontiul apical, dintele devine extrem de sensibil  la presiune si percutia in ax. Din cauza abcesului periapical instalat dintele pare mai inalt atunci cand se musca pe el.

Diagnostic pulpita:

• Evaluarea semnelor clinice
• Radiografii dentare

Diagnosticul se bazeaza pe o anamneza atenta si examinarea fizica, se poate face uz de stimuli  (aplicare de caldura, rece,  percutie,).  Radiografia  determina daca inflamatia pulpara sa extins dincolo de apexul radicular al dintelui si de a ajuta la excluderea altor afectiuni.

Tratamentul  pulpitei:

• Indepartarea smaltului si dentinei alterate si obturatie permanenta in  pulpitele reversibile
• Obturatie de canal, obturatie coroana sau de extractie in pulpitele ireversibile
• Administrarea de antibiotice si antiinflamatoare dupa caz, daca este nevoie (de exemplu, amoxicilina) pentru a controla infectia.

In pulpitele reversibile, vitalitatea pulpara poate fi pastrata in cazul in care dintele este tratat la timp, de obicei, prin indepartarea procesului carios, si apoi restaurat.

Pulpita ireversibila si complicatiile acesteia necesita si instituirea unui tratament endodontic  sau extractia dentelui afectat. In tratamentul  endodontic, se face o deschidere a dintelui si pulpa dintelui  este eliminata. Ulterior canalul radicular este bine curatat, largit, corect toaletat si apoi obturat (plombat).

Dupa tratamentul canalului radicular, o vindecarea adecvata se manifesta clinic prin rezolutia  simptomelor si radiologic prin depunerea de os in zona de radiotransparenta  a apexului radicular pe o perioada de cateva luni. Daca pacientul prezinta si semne de infectie sistemica, cum ar fi febra, stare generala alterata, un antibiotic cu administarare orala este prescris (amoxicilina),  unele denumiri comerciale – Amoxil, Trimox, 500 mg la 8 ore; pentru pacientii alergici la penicilina, se prescrie clindamicina, unele denumiri comerciale – Cleocin, 150 mg sau 300 mg la 6 ore).

Pentru controlul durerii se administreaza analgezice: Nurofen, Algocalmin, Ketonal, Indometacin

Daca simptomele persista sau se agraveaza, terapia endodontica este de obicei reluata,  in cazul in care un canal radicular (la dintii pluriradiculari) a fost omis accidental, iar diagnosticul diferential a exclus alte cauze ale persistentei simptomelor  (de exemplu, tulburari  ale articulatiei temporomandibulare,  fracturi dentare, tulburari neurologice).

In cazuri foarte rare, un emfizem subcutanat sau mediastinal poate sa apara dupa folosirea aerului comprimat in timpul tratamentului de canal sau in timpul extractiei. Tratamentul de obicei nu este necesar, desi uneori sunt prescrise antibiotice in scop profilactic.