Atentie la alimentatie in sindromul de colon iritabil
Desi nu se cunosc cauzele bolii, studiile efectuate au ajuns la concluzia ca sunt implicati mai multi factori: fiziologici, psihologici si dietetici. Persoanele depresive sau anxioase, de exemplu, sunt mai predispuse la aceasta afectiune, numarul femeilor care sufera de SCI este de doua ori mai mare decat al barbatilor. De asemenea, in aparitia bolii joaca un rol important si alergia alimentara, ceea ce presupune identificarea acelor alimente si adoptarea unui regim alimentar care sa evite alergenii.
Cel mai bun tratament pentru colonul spastic este modificarea alimentatiei. Consumati mai multe alimente ce contin fibre solubile (legume si fructe, cereale integrale), care imbunatatesc functia intestinala, reduc senzatia de balonare, amelioreaza durerile si tulburarile de tranzit. Reduceti consumul de alimente grase, ciocolata, cafea, alcool, bauturi carbogazoase. Daca intestinul dvs. se va dovedi la inceput mai sensibil, incepeti prin a consuma legumele fierte la aburi si abia apoi treceti la cele crude.
Adoptati un orar regulat de mese si evitati mesele copioase. Nu uitati sa beti suficiente lichide. Retineti! Alimentele nu stau la originea sindromului colonului iritabil, dar unele pot agrava simptomele. Pentru a descoperi care alimente nu va fac bine, notati timp de cateva saptamani tot ce mancati si ce simptome apar. Daca banuiti ca un anume aliment va face rau, eliminati-l din dieta pentru o perioada si vedeti cum evolueaza starea dvs.
Deoarece s-a constatat ca stresul este unul dintre factorii care declanseaza „criza intestinala” este important ca bolnavul sa invete sa-si gestioneze stresul, prin tehnici de respiratie sau de relaxare. De ajutor pot fi si plantele cu efect calmant: tei, musetel, valeriana. In ceea ce priveste medicamentele, medicul poate prescrie antidiareice (Smecta, Imodium), antispastice (Debridat, No-spa, Colospasmin etc.), uneori si sedative. Suplimentele cu calciu si magneziu ajuta la relaxarea intestinului, iar preparatele probiotice pe baza de acidofilus refac flora intestinala.
Atacul de panica
Atacul de panica este o tulburare anxioasa caracterizata de aparitia brusca a unor sentimente de teama accentuata, in absenta oricarui pericol real. Acesta survine foarte rapid sau dintr-o data, iar durata sa poate varia de la cateva minute pana la cateva ore.
Atacul de panica se poate declansa in diferite contexte psiho-sociale: ca raspuns la un factor provocator sau asociat unei alte patologii de natura psihiatrica, precum tulburarea de panica, stresul post traumatic, starea de stres acut. In cazul in care atacurile de panica se repeta de mai multe ori pe saptamana (pana la patru) se poate deja vorbi de o tulburare de panica, ce poate dura mai multe luni. Se cunosc doua tipuri de atacuri de panica: atacul de panica spontan, care survine in mod neasteptat si atacul de panica situational, ce apare ca raspuns la un factor provocator.
In timpul unui asemenea episod sever de anxietate persoana in cauza are impresia ca se afla in pericol de moarte, ii e teama ca-si pierde controlul, ca innebuneste, ca va suferi un infarct, are palpitatii, este agitata sau, dimpotriva, indiferenta total. Diagnosticul de atac de panica se poate pune daca, in timpul „crizei”, persoana prezinta cel putin patru dintre urmatoarele simptome somatice si cognitive: palpitatii, tremuraturi, transpiratii, senzatie de sufocare, senzatie de sugrumare, durere sau jena toracica, greata sau jena abdominala, senzatie de ameteala sau impresia de lesin, sentiment de irealitate, teama ca-si pierde autocontrolul sau ca innebuneste, frica de moarte, furnicaturi si frisoane sau bufeuri de caldura.
Atacul de panica nu este periculos in sine, dar este destul de neplacut pentru persoana in cauza. De obicei, o data ce dispare situatia care l-a provocat, atacul de panica „se vindeca” de la sine. In unele cazuri, insa, evolutia este de natura cronica, fiind nevoie de tratament de specialitate. Inainte de toate, medicul va elimina sau trata orice eventuala afectiune ce s-ar putea ascunde in spatele unor simptome similare: spasmofilia, tulburari tiroidiene, cerebrale sau cardiace, astmul, hipoglicemia etc.
Apoi, odata confirmat diagnosticul de atac de panica, medicul psihiatru va recomanda sedinte de psihoterapie comportamentala si cognitiva si, eventual, administrarea de antidepresive sau anxiolitice. Atacurile de panica nu pot fi prevenite fara un tratament adecvat. Specialistii sunt de parere ca frecventa crizelor ar putea fi redusa prin evitarea substantelor excitante: cafea, bauturi care contin cafeina, alcool.