Disfagia

Prin disfagie se intelege dificultatea de a inghiti.

Termenul este rezervat atat timpului buco-faringian cat si celui esofagian al deglutitiei. Disfagia esofagiana este descrisa de bolnavi ca o senzatie particulara de presiune sau jena retrosternala sau ca o impresie ca la un anumit intervat de timp de la inghitire, bolul alimentar se opreste. Exista in mare un paralelism intre sediul la care bolnavul percepe senzatia de disfagie si nivelul la care se situeaza obstacolul mecanic, functional sau asociat care a determinat-o.

In obstacolele mecanice la nivelul esofagului (stenoze postcaustice, cancerul, tumorile benigne ale esofagului si compresiunile extrinseci) disfagia se instaleaza lent progresiv, mai intai pentru alimente solide apoi si pentru lichide. Dimpotriva, in tulburarile functionale (spasmul esofagian, achalazia) disfagia se instaleaza brusc, are un caracter capricios si pasager, nu rareori este prezenta pentru alimente lichide si lipseste pentru alimente solide (disfagie paradoxala). Disfagiile organice care se instaleaza brusc pot fi explicate prin suprapunerea elementului functional spastic pe o leziune organica incipienta.

O mentiune pentru un tip particular de disfagie frecvent intalnita in practica. Este vorba despre „senzatia de glob” cunoscuta si sub denumirea de „globus histericus”. Este perceputa de bolnavi ca o senzatie de obstacol sau jena persistenta retrosternala, fara legatura cu deglutitia, care uneori isi schimba lent sediul in sens vertical. Senzatia de glob are un substrat functional bine definit, este vorba de spasme esofagiene cu sediu constant sau variabil (migratorii) care survin pe un teren labil neuro-vegetativ.

Disfagia se poate intalni in unele boli generale care produc modificari locale organice sau functionale la nivelul esofagului. Sclerodermia, poate afecta esofagul, determinand disfagie si arsuri retrosternale. In cadrul starilor de deficitt grav de fier, a fost descrisa, mai ales la femei, disfagia asociata cu anemie si uneori splenomegalie si glosita, cunoscuta sub denumirea de sindrom Plummer-Vinson.

Clasificarea disfagiei

Clasificarea etiopatogenetica

• Disfagie de transfer
• Disfagie de transport
• Disfagie de evacuare

Clasificarea evolutiva
acuta
cronica

• progresiva
• agravata brusc
• intermitenta

Clasificarea in functie de circumstantele de aparitie

• Disfagie adevarata – initial pentru solide, apoi pentru alimente pastoase si lichide
• Disfagie paradoxala – initial pentru lichide apoi si pentru solide