Gangrena
Gangrena este o necroza (moartea) unei portiuni a tesuturilor.
Gangrena afecteaza, in principal, membrele, uneori si viscerele ca ficatul, plamanul sau intestinul. Cauza principala a unei gangrene este o intrerupere locala a circulatiei sangvine. Exista doua tipuri de gangrena: gangrena uscata si gangrena umeda, care se declara atunci cind o gangrena uscata sau o plaga se complica cu o suprainfectie (care da loc unor gangrene infectioase, dintre care cea mai frecventa este gangrena gazoasa).
Gangrena uscata – In aceasta necroza a tesuturilor, nu exista o infectie bacteriana; zonele atinse mor pentru ca sangele nu mai ajunge in ele, tesuturile nemaifiind oxigenate. Gangrena uscata poate fi provocata de o embolie arteriala (migrarea unui cheag care ramane blocat intr-o artera pe care o obstrueaza), o tromboza, o amputatie traumatica, o compresie (in cursul unui accident) care a durat mai mult de sase ore, o arterita (inflamatia unei artere), o arterioscleroza sau o degeratura.
Tratamentul gangrenei uscate consta in ameliorarea circulatiei in regiunile afectate inainte de a nu fi prea tarziu. Daca tesuturile se infecteaza, pacientului ii sunt administrate antibiotice pentru a se impiedica instalarea unei gangrene umede.
Gangrena umeda – O gangrena umeda se caracterizeaza printr-o necroza a tesuturilor din cauza infectiei cu bacterii, a unei zone de gangrena uscata sau a unei plagi. In loc de a fi uscate, tesuturile sunt umflate si zemuinde. In cazul unei gangrene umede, amputatia chirurgicala a regiunii bolnave este inevitabila, precum si ablatia tesuturilor vii din apropierea plagii.
Tratamentul profilactic consta in curatirea corecta a ranilor, drenaj, antibiotice, ser antigangrenos, combaterea starilor de deficienta a organismului (transfuzii, vitamine).
Tratamentul curativ este chirurgical, ser antigangrenos, antibiotice. Gangrena prin tulburari de circulatie este destul de frecventa; se observa in emboliile arteriale sau in stadiul avansat al arteritelor.
Gangrena poate prinde mai multe degete si o parte a piciorului sau piciorul in totalitate. Evolutia merge spre mumificare si este foarte inceata. Se poate complica cu gangrena gazoasa. Tratamentul este medical si chirurgical; uneori amputatie.
Gangrena pulpara este o stare a pulpei dentare mortificate, in care tesutul pulpar (vasele si nervii dintelui) se descompune din cauza infectarii sale de catre microbii de putrefactie.
Se produce dupa ce pulpa s-a mortificat datorita unor intoxicatii, unor tulburari vasculare (cauze generale), unor traumatisme ale dintilor tineri sau agentilor termici. Cel mai des apare ca o complicatie a cariei dentare, care devine penetranta, ajungand pana in canalul radicular al dintelui.
Bolnavul nu acuza uneori nici un simptom, mortificarea si infectia supraadaugata petrecandu-se „in tacere”. In acest mod se poate forma si granulomul , care poate exista tot „in tacere”.
Alteori se manifesta prin faptul ca a devenit foarte urat mirositoare cavitatea carioasa a dintelui si uneori – mai ales cand aceasta se astupa cu resturi alimentare – apar dureri pulsatile ce pot trada formarea unui abces, (gangrena complicata).
Tratamentul gangrenei trebuie inceput numai dupa ce stomatologul a vazut pe radiografii daca exista sau nu un granulom, daca radacina se prezinta penetrabila de instrumentele dilatatoare care se utilizeaza in tratamentul radacinilor.
Testele de rutina includ: hemoleucograma, VSH, biochimia, VDRL, electroforeza proteinelor serice, titrul ANA, test de toleranta la glucoza. Se recomanda efectuarea de culturi din zona gangrenoasa. Sunt utile si radiografiile zonei respective. Angiografia poate fi folositoare, in cazul unui puls scazut/absent. Imunoelectroforeza poate fi utila in diagnosticarea macroglobulinemiei si crioglobulinemiei.