Lacrimare excesiva
Lacrimarea excesiva consta intr-o lacrimare anormala cu scurgeri de lacrimi pe obraji. Lacrimarea excesiva mai este numita si epifora. O epifora rezulta din obstruarea canalului lacrimonazal sau dintr-un ectropion al pleoapei inferioare. Lacrimile nu sunt atunci evacuate pe caile lacrimare catre fosele nazale si curg pe obraji. Epifora dispare odata cu tratarea cauzei sale.
Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si ajung in piramida nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este blocata sau nu se deschide normal. Daca un duct lacrimal ramane obstruat, sacul lacrimal se umple cu lichid si devine tumefiat si inflamat si uneori se infecteaza.
Se considera ca obstructia ductelor lacrimale apare la 30% dintre nou-nascuti. Oricum, simptomele apar doar la 2% pana la 4% din nou-nascuti. Un canal lacrimal obstruat de la nastere (congenital) este numit uneori obstructie de canal nazo-lacrimal sau dacriostenoza. Obstructia canalelor lacrimale la adulti este neobisnuita. Ea apare la varstnici mai frecvent si este de obicei rezultatul unei injurii (traumatism) sau este aferenta altor boli.
In cazul epiforei bilaterale este important sa aflam daca pacientul a urmat vreun tratament medicamentos sau daca are probleme emotionale.
Daca examenul ochiului detecteaza anomalii sau sunt probleme cu pleoapa, se recomanda consultatia medicului oftalmolog.
Chiar si atunci cand nu sunt descoperite anomalii ale ochiului, consultatia oftalmologica este necesara pentru diagnosticul obstructiei canalului nazolacrimal.
Primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare excesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care curg pe obraz (epifora). Nou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de viata. Daca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul (umflarea) zonei din jurul ochiului sau a nasului. De asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din jurul ochilor.
Simptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita. De asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o expunere la vant sau temperaturi scazute.
O obstructie de duct lacrimal se diagnosticheaza pe baza unei anamnezei (informatiile obtinute de la pacient raportat la starea da boala) si a unui examen obiectiv (evidentierea semnelor de boala in organismul persoanei suferinde). Alte examinari pot fi folosite pentru a masura cantitatea de secretii lacrimale produsa sau pentru a vedea daca lacrimile sunt drenate normal de la nivelul ochilor in nas si unde este localizata obstructia sau pentru a determina cauza obstructiei.
Testarea adultilor si a copiilor poate include:
– aprecierea permeabilitatii cu fluoresceina – Acest test este folosit, de obicei, pentru a determina daca lacrimile se dreneaza normal prin canalul lacrimal, de la ochi in nas
– cultura si antibiograma secretiilor – Acest test ajuta la determinarea prezentei infectiei. Se poate face daca sunt prezente secretii purulente si mucoase
– uneori se pot adauga si alte teste, mai frecvent la adulti. Aceste teste sunt:
– testul Shirmer, aplicat pentru a aprecia cantitativ secretia lacrimala – Se foloseste o banda de hartie de filtru, moale, de marime mica ce se aseaza in coltul ochiului pentru 5 minute
– sondajul cailor lacrimale – Este o proba ce include introducerea unei sonde mici, metalice prin canalul blocat. Se practica anestezia inainte de interventie.
– examinari imagistice ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN) a capului – Examinarile imagistice pot fi facute pentru localizarea si determinarea cauzei structurale a obstructiei.